Prinde mâna lui Dumnezeu când inima ţi-e frântă

Mi-aduc aminte că, în urmă cu câţiva ani - povestea cineva - m-am furişat într-o Biserică, sperând la puţină linişte... Voiam să plâng. Părintele m-a văzut şi m-a întrebat dacă mă poate ajuta cu ceva.

- Nu mă poate ajuta nimeni, i-am spus privind în pământ.

- Dumnezeu poate.

- Care Dumnezeu? Nu există!, am spus cu furie, lăsând durerea din mine să vorbească.

Preotul m-a lăsat câteva minute, apoi a revenit şi mi-a povestit ceva, o banalitate, şi iar L-a invocat pe Dumnezeu.

- Sunt foarte supărată pe Dumnezeu, i-am spus.

- Păi, parcă spuneai că nu există, nu? Dacă nu există, atunci, pe cine eşti supărată?

 

Lasă un comentariu