Într-un sătuc pierdut între colinele Iranului, în Persia, locuia o mamă împreună cu băiatul ei, Selin. Tatăl murise și mama ajunsese foarte săracă. Într-o zi, mama văzând că n-o să-l poată ține multă vreme lângă ea, îl trimise la un unchi care locuia la Shiras, un oraș foarte îndepărtat. Până să ajungă acolo trebuia să treacă peste munți înalți și deșerturi întinse. Selin a plecat împreună cu o caravană de neguțători. Când se opreau să poposească peste noapte, băiatul, silitor cum era din fire, dădea ajutor servitorilor la îngrijirea cămilelor. Într-o noapte, veniră hoții. Toți neguțătorii și servitorii erau legați și aduși rând pe rând în fața șefului bandei pentru a spune ce au asupra lor. În cele din urmă veni și rândul lui Selin. „Băiete - zise șeful - câți bani ai asupra ta?" „Trei piese de aur cusute în colțul hainei mele", răspunse Selin. „Trei piese de aur!", exclamă șeful tâlharilor. „Dar dacă-i adevărat, pentru ce mi-ai spus?" „Pentru că - reluă Selin - mama mi-a spus să îi făgăduiesc trei lucruri când ne-am despărțit: să fac bine celor care i-aș putea ajuta; să mă rog lui Dumnezeu în fiecare zi; să spun întotdeauna adevărul." Așadar, eu v-am spus adevărul. „Arată-mi haina ta" - zise căpetenia tâlharilor. Băiatul o aduse și acesta taie colțul hainei și ieșiră la iveală cele trei piese de aur, după cum spusese băiatul. Apoi, șeful tâlharilor scoase din punga lui de la brâu încă trei piese de aur și le dădu pe toate șase lui Selin. „Coase-le pe toate la loc - îi zise el - și să faci întotdeauna cum ți-a spus mama ta. Dacă aș fi avut și eu o așa mamă, n-aș fi ajuns tâlhar."
