În miez de zi, ne primește Marele Râu: Iordanul. Cel mai mare din Țara Sfântă, curgând în linie dreaptă sau cu meandre, traversat de podul fiicelor lui Iacov. La marginea lui s-a născut profetul Elizeu. Aici s-au deschis cerurile, aici unde se izbăvește păcatul, prin legea Duhului, unde e dezbrăcat omul cel vechi și îmbrăcat omul cel nou. Vestitul Naaman, comandantul armatei siriene, s-a cufundat de 7 ori în Iordan, ieșind din râu ca om nou, vindecându-se de lepră.
Iordanul pare o statuie a apei. Ne îmbrăcăm în cămași albe și îmbrățișăm trupul apei, rugându-ne la Dumnezeul îndurărilor să coboare peste neputințele noastre aripă mântuitoare.
Altădată, în Țara Sfântă, pelerinii purtau veșminte speciale. La Ierusalim, bunăoară, purtau două frunze de palmier. Veșmintele simbolice au fost în timp abandonate. La Iordan, acum, pelerinii poartă cămășile albe ale Botezului.
Trupurile noastre intră în trupul apei, preschimbându-se. Crește trupul dinlăuntrului; edenic. Șirul pelerinilor e șir de cruci albe; val domol sub mănunchiul de busuioc cu care părintele Florin Croitoru ne udă, cu blândețe, frunțile. Fiecare își ascultă clocotul interior, privind cu bucurie la botezul celuilalt, închinător în Sfânta Treime, preamărind cuvintele: Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor! (...)
Ținutul Iordanului sau Pustia Iordanului, în care Ioan Botezătorul a predicat botezul pocăinței, și pe unde treceau caravanele comerciale din Egipt spre Siria, e și casa Sfântului Gherasim. I se mai spune sihastrul din pustia Iordanului sau preacuviosul părinte de la Iordan. Chiril al Ierusalimului îl numea sihastrul din Lichia, mare postitor. Cărturarul Sofronie relata cum Sfântul Gherasim a vindecat un leu, care, apoi, nu
l-a mai părăsit toată viața, devenindu-i „ucenic", amintind de comuniunea pe care o avea Francesco d'Assisi cu viețuitoarele pământului. Cuvintele Sfântului d'Assisi - Rugați-vă tot timpul! - sunt simțite și la lavra Sfântului Gherasim. Când am intrat pe poarta ei, bătea, ascuțit, toaca. Meșteri români refăceau mozaicurile, de-o tulburătoare frumusețe artistică. În fierbintele locului, ne liniștim sub fierbintele candelelor. Piatra și nisipul nu au secătuit sufletul. Ne și amuzăm. Din curtea mănăstirii ne privea un cocoș cu clopoțel la gât...(...)
Râul Iordan alimentează Marea de Sare sau Marea Moartă, după numele dat de grecul Pausanias. Cei 600 de kmp de apă uleioasă și grea sunt pomeniți în Cântarea Cântărilor ca loc al balsamului. Oameni veniți din cele 4 zări caută tămăduiri trupești. Doar Lacul Asal din Africa are un conținut de sare mai mare. Cei intrați în apă par prinși în armuri grele de sticlă. Se mișcă cu încetinitorul sau stau, sub cer dogoritor, în împietrire. Cine se încumetă să umble la malul Mării Moarte desculț, calcă pe foc încins. Întinderea apei, însă, și liniștea ei te fac să te gândești la infinitul divin.
