Se ştie că Al. I. Cuza era antisemit. În epocă, circula următoarea anecdotă. Călătorind cu trenul spre Iaşi, a găsit un loc liber într-un compartiment în care se afla şi rabinul din Buhuşi. Compania acestuia nu-i făcea prea mare plăcere, dar s-a aşezat lângă rabin. Ca să-l zgândăre, i-a propus acestuia un joc: - „Uite, ovreiule, lumea spune că eşti un înţelept. Hai să ne punem câte o întrebare şi cine nu ştie răspunsul plăteşte câte o mie de lei".
- Vai de mine, se văieta rabinul, dumneavoastră sunteţi aşa un mare profesor, o să-mi luaţi banii. Ca să-l prindă în joc, Cuza îi spune: - „Dacă nu ştii să răspunzi la întrebarea mea, plăteşti o mie, iar dacă eu nu ştiu răspunsul, plătesc o sută de mii." Rabinul refuză, dar n-are încotro, şi jocul începe.
- „Spune-mi, ovreiule, la ce dată a fost lupta de la Călugăreni?"
- „Nu ştiu, spune rabinul, poftim o mie de lei".
- „Hai, e rândul tău", îl îndeamnă Cuza.
Rabinul se gândeşte o clipă şi întreabă:
- „Ce este galben pe spate, verde pe burtă, mănâncă raci, fluieră şi zboară noaptea?"
Cuza asudă, iese pe culoarul vagonului, se reîntoarce în compartiment. Abătut îi numără rabinului o sută de mii şi-l întreabă:
- „Ei, acum, spune-mi, ce este galben pe spate, verde pe burtă, mănâncă raci, fluieră şi zboară noaptea?"
- „Nu ştiu, poftim mia!"
