Deşi îl aşteptam abia pe la începutul lui iunie (hai, treacă-meargă - sfârşitul lui mai), omătul s-a încăpăţânat să se reverse din nouri fix la mijlocul lui ianuarie. Bine, meteorologii emiseseră avertismente în timp util, însă, ocupaţi cum am fost cu „cazurile" Borcea şi Crăcea, nu prea i-am băgat în seamă. Plus că, între timp, am sărbătorit şi Ziua Culturii Naţionale, prilej cu care a fost îngropată revista „Cultura", condusă de academicianul Augustin Buzura, publicaţie de înaltă ţinută intelectuală, răpusă de „legi cretine şi dezinteres oficial", după cum bine şi degeaba remarca un scriitor.
Dar, să nu divagăm. A venit, aşadar, iarna, taman la ţanc, din punct de vedere jurnalistic şi audiovizual: în efortul lor neostoit de a păstra neştirbită starea de isterie generală, realizatorii tocmai se pregăteau să recurgă la soluţii de avarie, ca să zicem aşa, dezgropând cu sârg o temă cu termen de valabilitate nelimitat, şi anume, extratereştrii. În acest sens ne-a şi fost relatat cazul unui cetăţean din zona Brăilei, care a povestit cum a văzut dânsul „nişte formaţiuni globulare luminoase, care
se divid şi zboară apoi în spaţiu. Le-a văzut şi soţia". Brăileanul şi soţia lui au crezut iniţial că sunt nişte pungi de plastic în care bate lumina, au dat şi cu mătura prin ele, dar, ce să vezi, nu erau pungi. Mda, a zis un specialist invitat în studio, s-ar putea să avem de-a face cu „tehnologia fractală a călătoriei prin rezonanţă", care…
…N-am mai apucat să aflăm ce şi cum cu tehnologia asta fractală întrucât a început să ningă, călătoria prin rezonanţă fiind amânată sine die. Toată lumea a dat năvală pe subiect: din studio, de la căldurică, realizatorii au pus mâna pe telefon şi s-au repezit, ca nişte păsări de pradă, asupra prefecţilor şi primarilor. „Care e situaţia la dumneavoastră în judeţ? De ce au rămas oamenii înzăpeziţi? Cum comentaţi, domnule prefect / primar?" „Păi, cum să fie - a răspuns un reprezentant al guvernului în teritoriu - se spulberă zăpada care e". „Şi ce aveţi de gând să faceţi?" „Aşteptăm viscolul să stea", a răspuns prefectul. „V-a luat iarna prin surprindere?" - a fost întrebat un primar. „Noi suntem obişnuiţi, doamnă, de mulţi ani a fost zăpadă de trei metri care oamenii au fost blocaţi". „Şi cum veţi rezolva problema?" „Dacă timpul va fi mai bun, problema se va rezolva". „La noi, situaţia este foarte bună, că avem pregătite ceaiuri fierbinţi, încă din octombrie", a zis un primar, sigur pe sine, bucuros că n-a fost prins cu mâţa-n nămeţi. „Ce aveţi de gând, domnule prefect? Ne sună oamenii, disperaţi, că n-au lumină electrică!"- s-a zborşit o prezentatoare. „Suntem prioritizaţi pe situaţie. Am prins experienţă şi instituţiile statului au devenit tot mai eficiente, de la an la an", a răspuns interlocutorul, precizând că a închis toate drumurile din judeţ, deoarece, cu toată eficienţa - a explicat dânsul - n-apucă şenilata să dea la o parte un morman de omăt, că în urma dânsei se depune alt morman, şi mai vârtos. „Avem suficiente freze şi proiecte-pilot",
s-a lăudat un edil.
Şi harnicii reporteri de teren au fost pe fază cu relatările. Zgribuliţi, înmănuşaţi, cu microfoanele dârdâind, „trimisele şi trimişii la faţa locului" şi-au dat toată silinţa să ne informeze cât mai convingător asupra celor petrecute: „Persoanele gravide în stare terminală au fost transportate cu utilajele la spital". „Aici, stimaţi telespectatori,
s-a aşternut un substrat considerabil de zăpadă". „De teama viscolului, 22 de gravide trebuie să nască". „Din nefericire, oamenii au şansa să-şi petreacă noaptea pe drum". „O femeie a fost internată în spital împreună cu patru freze". „Operaţiune dramatică de salvare, aici, de unde vă relatăm: o tânără a intrat cu maşina în şanţ şi n-a păţit nimic".
Situaţia fiind destul de dramatică şi în Capitală, primarul interimar a luat problema şi telefonul în mână, intrând în direct cu echipele de deszăpezire, pe micul ecran: „Interveniţi cu material derapant pe Bulevardul Ştefan cel Mare!" Eventual, cu o pungă de plastic, aşezată direct pe stratul de polei (ziceam şi noi, aşa, că ce poate fi mai derapant?…). Nişte bucureşteni, mai pe fază cu lingvistica, l-au înjurat copios, făcându-li-se, brusc, dor de Oprescu.
O fătucă s-a vârât în omăt pân' la brâu, bătându-le obrazul autorităţilor: „Suntem pe o stradă lăturalnică, dragi telespectatori, pe care, din cauza la zăpadă, cetăţenii n-o pot traversa". „Da, da, aşa e, nu vine nimeni să ne ajute, cu un ceai cald, măcar", a zis asociaţia de proprietari, stând cu brâncile-n fereastră, sinistrată cum era. Nu că vreun locuitor s-ar fi obosit cumva să iasă în faţa casei, să dea un pic la lopată. Obiceiuri comuniste, puah!
S-a băgat în vorbă, neîntrebat de cineva, şi un tehnocrat din noul val: „Sarea ar trebui înlocuită cu o substanţă specială, antiîngheţ, pentru protejarea asfaltului. Din păcate, efectul ei se va vedea peste câteva luni". Pe la vară, adică, vom putea circula pe carosabil, fără teamă de polei. (Tehnocraţia este dominată de două feluri de oameni: cei care nu înţeleg ceea ce conduc şi cei care conduc ceea ce nu înţeleg, potrivit unui înţelept).
Ca să nu mai vorbim că pe mulţi cetăţeni îi apucase, ca la un semn, plimbatul cu maşina pe viforniţă. Or, când ţi se spune de nenumărate ori pe zi că vine viscolul, nu umpli maşina cu copiii din dotare, doar ca să aduci porcul afumat de la socri.
În fine, a fost lansată şi ipoteza că de vină pentru venirea în forţă a iernii e corupţia: au fost închise, cu precădere, judeţele cu primari penali, s-a pronunţat, doct, un analist în materie de filozofie a deszăpezirii, lăsând asistenţa cu gura căscată. E de reţinut, stimaţi telespectatori. Vom reveni.
Până la urmă, ce să mai zici? Asta este, iarna (care, se ştie, nu-i ca vara) nu iartă pe nimeni: până şi dl Băsescu a postat pe facebook o imagine dezolantă de tot, din curtea casei sale: i se prăbuşiseu bradul din bătătură şi se scufundaseu în zăpadă. Acuma nu-i mai rămâne decât să plantească… ăsta... să planteşte… ptiu… să plantează…na… să planteze (yess!) alţii în loc, mai trainici şi mai frumoşi, hă, hă.
