Apropo de așa-zisa „deznaționalizare a maghiarilor", de care vorbesc (mai ales în campaniile electorale) liderii UDMR, dar, mai nou, și cei ai PCM și PPMT. În Ungaria „maghiarizarea" românilor este un proces continuu și el datează nu de azi, de ieri.
Câteva dovezi? Iată-le. La un moment dat, lista persoanelor propuse de Alianța Electorală pentru așa-zisa „Autoguvernare pe țară a Românilor din Ungaria" avea următoarea componență: Ion Tanászi (Tănase, probabil!), Ecaterina Szücs, Maria Draguy (Dragu?) Clara Kovacs (clar și limpede!), Gyula Klincse, Irina Kindle, Takasne Maria, Eva Ruja Bányai, Ion Greyeletye, Elena Szilagy etc., etc.
Cât despre numele liderilor, Asociația Română din Budapesta (ARB) avea între lectori pe Robert Berényi, Czabo Adam jr. și Kovacsne Rojesek Anna. La fel, Societatea Culturală a Românilor din Budapesta este (era) condusă de Maria Berényi și Ana Borbély, iar Asociația pe țară a Românilor din Ungaria (deci, organizația mamă) era condusă (este, poate și în prezent!) de Andrei Kõvesdi.
Până și tinerii români (patru la număr) care urmau studii în România pe banii statului român se numeau: Szolt Cserháti, Silvia Cordoș, Janet Cefan și Judith Cozma.
O întrebare: există, în România, vreun ungur care se numește Popescu sau Ionescu? N-am auzit. Poate ne spune Kelemen Hunor ori Marko Bela!
Așa că, stimabililor, s-o lăsăm mai moale cu așa-zisa „deznaționalizare a maghiarilor" sau „autonomie teritorială" pe criterii etnice!
