Aceste reflecţii legate de calităţile şi viciile umane le-am selectat din peste 300 de cărţi celebre din marea literatură clasică universală.
SUFERINŢA. Între oameni nimic nu e scutit de suferinţă. Divinitatea le-a dat tuturor muritorilor suferinţe, fiecăruia alta şi alta. Durerea proprie apasă deopotrivă pe fiecare, dar când e vorba de suferinţa altuia, inima ta e îndată nesimţitoare. Întreaga viaţă omenească e plină de dureri şi nu există niciodată încetarea su-ferinţei. O minte tânără nu vrea să sufere, încercând să scape de ea.
Suferinţa e bătrâneţea, suferinţa e sărăcia, suferinţa e convieţuirea cu cine nu ne e drag, suferinţa e despărţirea de cine ne e drag. Cei care au suferit mult suportă mai uşor tot ce li se întâmplă şi socot că de-acuma au devenit mai tari împotriva sorţii.
SUFLETUL. Sufletul este acelaşi produs ca şi spiritul emanat din cerebelul omului. Sufletul şi spiritul uman îşi iau zborul şi cutreieră ca un vis prin eternitate. Când sufletul se naşte şi se întrupează, el se uneşte cu bucuria şi suferinţa. Când sufletul iese din corpul care moare, el părăseşte orice suferinţă. Corpul este muritor şi în puterea morţii, el e lăcaşul sufletului nemuritor şi fără corp, dar când este întrupat, el e în puterea celor plăcute şi neplăcute. Să nu uităm că pentru sufletul întrupat nu există scăpare pentru plăceri sau neplăceri.
Înţeleptul care înţelege că sufletul fără corp între corpuri, e statornic între cele trecătoare, nu mai este întristat. Dacă sufletul mai există după ce s-a desprins de corp, îi este rezervată o condiţie mai fericită decât atunci când este în corp. Şi atunci, ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul prin fapte pline de lăcomie şi răutate?
SUPORTAREA. Suportă inimă şi taci, că mult ai mai suferit şi îndurerat! Suferă inimă, căci doar ai suportat odinioară lucruri mai grozave pentru nenorociri iremediabile. Dumnezeu a dat ca alinare răbdarea fermă. Nu te întrista prea tare în răstrişte, nici nu te bucura prea tare în prosperitate, căci omul superior e acela care le suportă pe toate. Trebuie deci să ne suportăm cât mai uşor soarta ce ne-a fost hotărâtă, ştiind că puterea necesităţii este de neînvins. Trebuie să încercăm să suportăm cât mai uşor constrângerile vieţii, nu există grozăvie, suferinţă sau nenorocire, a cărei povară să n-o poată duce natura omenească. Cine ştie să sufere tot răul poate îndrăzni să aibă parte şi de tot binele.
SUPRANATURALUL. Un om surd şi încăpăţânat nu vrea să admită că ceea ce se spune s-ar putea să fie adevărat, desigur, însă mulţi consideră o minciună tot ceea ce pare nemaiauzit şi mai presus de înţelegerea minţii lor.
Supranaturalul nu e decât un natural mai adânc şi prin urmare, mai puţin înţeles de mintea omenească. Legat de supranatural, eu sunt convins că în cer şi pe pământ sunt mai multe lucruri decât a ajuns omenirea să cunoască.
