Ca eternă poveste, femeia este similară cu infinitul, care nu are nici început şi nici sfârşit. Pe parcursul acestui interval însă, când ne raportăm la ea, trăim absolut toate stările sufleteşti, de la extaz la agonie şi invers. Lucrurile acestea le ştim mai ales din operele poeţilor şi ale scriitorilor, dar şi din viaţa de zi cu zi. Cu toate aceste evaluări, mai presus de toate femeia este şi o fiinţă socială şi istorică. Nu numai pentru faptul că ar fi „de când lumea" ci şi pentru că a făcut istorie, şi nu oricum.
De altfel, se pare, dacă nu mai mult ca sigur, societatea omenească, la obârşiile ei, a plasat femeie în fruntea societăţii. Istoria consemnează matriarhatul, ca o realitate certă, fără însă a o explica în detalii. Procesul a fost natural, venind de la sine, avându-se în vedere rolul mult mai mare al acesteia în perpetuarea speciei, prin naştere şi grija pentru progenituri. Aşadar, se pare că, în comuna primitivă, cele care făceau legea erau femeile. În prima fază se vorbeşte de un matriarhat timpuriu, moderat, în care femeile acceptau totuşi o anumită egalitate cu bărbaţii, ca apoi lucrurile să se schimbe radical, matriarhatul dezvoltat adjudecând puterea, categoric în favoarea femeilor. Concluzia care se desprinde este că bărbaţii nu prea aveau voie să crâcnească în faţa lor. Se spune că această perioadă de dominare categorică a femeilor s-ar fi extins atât în paleolitic, cât şi în neolitic, până în perioada bronzului, cu 4500 de ani înaintea erei noastre. Situaţia a fost determinată de o serie de factori printre care ar fi renunţarea la viaţa în turmă, sau colectiv unde erau permise orice fel de relaţii, inclusiv incestul, cu efectul său degenerativ, începerea constituirii de familii, în parte monogame, dar şi dezvoltarea agriculturii şi prelucrării fierului, îndeletniciri care au dus la schimbarea responsabilităţilor, atât în familie, cât şi în societate. Nu ştim, de asemenea, dacă fenomenul de „transfer al puterii" a fost paşnic sau revoluţionar, dar se afirmă că pe vremea matriarhatului omenirea beneficia de o pace solidă şi generală, dat fiind faptul că femeile conducătoare aveau un cu totul alt mod de abordare şi de soluţionare a conflictelor.
Aşadar, a apărut patriarhatul. Nu ştim dacă în gena bărbaţilor au rămas ceva urme cu privire la modul în care ei au fost trataţi în perioada matriarhatului, dar trebuie să recunoaştem, „cedarea guvernării" a costat mult femeia, atât ca fiinţă biologică, cât şi socială, pentru că societatea guvernată de bărbaţi s-a dovedit dură, extrem de nedreaptă, de-a lungul istoriei, obligând-o la restricţii de tot felul şi punându-i în cârcă poveri aproape insuportabile, poveri care, pe alocuri, atârnă de gâtul lor şi astăzi ca nişte pietre de moară.
Un moment cu adevărat revoluţionar în repoziţionarea femeii pe firul istoriei şi în societate îl constituie apariţia creştinismului. A învăţăturii creştine, care a schimbat complet statutul, din femeia-sclav în cea de femeie-partener, asigurându-i un rol decisiv într-o deplină comuniune cu bărbatul în menţinerea şi perpetuarea familiei ca celulă de bază a societăţi, câştigând şi un număr important de libertăţi şi domenii de acţiune. Lucrul acesta îl putem foarte bine constata comparând statutul chiar de azi al femeii musulmane cu cel al femeii creştine.
Cu toate aceste înnoiri, cărora, ulterior, li s-au adăugat şi altele de natură laică, (dreptul la viaţa socială, la vot, la conducerea unor activităţi şi instituţii), femeia continuă să fie discriminată, în raport cu bărbaţii, deşi în decursul vremii şi-a dovedit de nenumărate ori calităţile umane şi, putem spune, bărbăţia. Chiar mai ceva decât bărbaţii, atât pe vremuri de pace (educaţia copiilor, întreţinerea gospodăriei, a familiei) cât şi în vremuri de restrişte (invazii, războaie etc.,), prin ducerea greului în lipsa bărbaţilor, şi chiar prin nenumărate acte de vitejie.
Dacă femeia este elogiată de 1 şi de 8 Martie, nu acelaşi lucru se întâmplă în viaţa de toate zilele. Mijloacele mass-media ne oferă zilnic imagini în care forţa brutală a bărbaţilor guvernează relaţiile de cuplu. Cu toate că femeile şi-au dovedit calităţile şi capacitatea de a face faţă oricărei provocări, fie şi în privinţa conducerii societăţii, bărbaţii, aflaţi pe poziţii avantajoase nu se lasă foarte convinşi şi, ca urmare, din motive de a nu pierde competiţia, amână la nesfârşit aplicarea principiului egalităţii de şanse.
Deocamdată, femeile domină numeric, aproape peste tot în lume, cu unele excepţii. În România raportul este de 108 femei la 100 de bărbaţi. Iar la nivel european, procentul este de 51 la sută femei la 49 la sută bărbaţi, fenomen destul de accentuat în ţările foste comuniste. Dar nu este exclus ca, peste vreme, această dominare punctuală să devină una generală şi totală. Pentru că, natural, lucrurile se îndreaptă, chiar dacă mai anevoios, în această direcţie. Deocamdată, la nivel de politică globală, toată lumea este de acord cu creşterea rolului femeii în societate, şi mai ales la nivel de conducere. La noi în ţară se simte mai puţin acest curent, dar în lumea civilizată sau făcut paşi concreţi. În Europa occidentală avem regine-femei (Olanda, Marea Britanie, Danemarca), prim-miniştri - femei (Angela Merkel - Germania), dar şi în Finlanda, Irlanda, Elveţia, Lituania, Danemarca, Suedia etc.
În nota care ne caracterizează, şi cu drepturile femeilor, România se situează, de asemenea, pe ultimul loc în Europa. Din punctajul de sută la sută, noi am parcurs abia 33,7 la sută, în timp ce la nivelul Uniunii Europene punctajul este de 52,9. Suedia are punctaj de 74 dintr-o sută, Finlanda, 72,7 la sută, Danemarca 70,9 la sută, Olanda 68,5 la sută. Domeniile în care România stă cel mai prost sunt alocarea de resurse financiare pentru femei (21,1 la sută faţă de 58 la sută în UE) şi promovarea în funcţii politice (19,2 la sută faţă de 49,8 la sută în UE). Cu alte cuvinte, în România femeile sunt încă prost poziţionate din punct de vedere al salarizării, promovării şi aprecierii (locul ei la cratiţă fiind încă de neînlocuit).
Cu toate aceste frânări, femeile continuă să-şi statueze un nou loc în societate. Mişcarea feministă, care s-a dezvoltat în acest interval, le-a permis paşi importanţi spre „eliberare". Cel mai vizibil fapt al schimbării poate fi observat în domeniul economic unde încep să fie tot mai bine reprezentate la vârf, dar şi în derobarea de unele probleme ale familiei. Cât priveşte conducerea societăţii, şi aici lucrurile se vor schimba în favoarea lor.
Cu timpul, egalitatea socială mult trâmbiţată între bărbaţi şi femei se va realiza. Cu ce costuri, rămâne de văzut. Probabil, tradiţionala familie va avea cel mai mult de suferit. Dacă femeia va împrumuta prea mult din comportamentul masculin, cine va mai naşte copii şi cine se va mai ocupa de treburile casei, de educaţia acestora? Societatea însăşi va arăta altfel, dar cu foarte multe dezechilibre în desfăşurare. Adevărul este că în acest proces evolutiv poziţionarea femeii devine determinantă.
Studiind fenomenul în dinamica sa, nici egalitatea aceasta, dacă în cele din urmă va exista, nu va avea o viaţă veşnică. Categoric, unul dintre cei doi competitori o va lua înainte. Avem toate motivele să credem că, prin perspicacitatea ei şi calităţile dovedite, femeia va fi cea care va avea câştig de cauză. Aşadar, se pare că, în evoluţia ei, omenirea a început cu matriarhat şi poate cu matriarhat va sfârşi. Evident, orizontul acesta va depinde de modul în care cei doi vor coopera şi acţiona, dar ultimul cuvânt în această matrice îl va avea atitudinea femeii.
În consecinţă, o societate a femeilor şi condusă de femei ne paşte. Care va fi rolul bărbaţilor în acest univers e greu de apreciat, dar nu prea optimist, dacă ştiinţa va găsi şi alte căi de perpetuare a speciei. Că va fi sau nu aşa, nu avem de unde şti. Oricum, preluarea controlului societăţii de către femei, chiar şi pe termen mai scurt, mai ales în domeniul politic şi al administraţiei n-ar strica. Ar fi, credem, o bună lecţie pentru aşa-zişii bărbaţi de stat, care în condiţii critice, de criză, nu ştiu altceva decât să-şi ascută săbiile şi să pornească războaie, producând migraţii, pierderi uriaşe materiale şi de vieţi omeneşti. Lucru valabil şi la nivel mai jos, prin ministere, pe la judeţe şi primării, unde spiritul gospodăresc al aleşilor, mai mari sau mai mici, nu prea dă pe dinafară.
Aşadar, doamnelor şi domnişoarelor, nu mai staţi pe gânduri. Pentru că viitorul vă aparţine, implicaţi-vă mai mult în prezentul şubred, modelându-i asperităţile, astfel ca temelia acestuia să fie mai solidă pentru zidirea care va să vină.
