Pe Marko Bela, fostul preşedinte al UDMR - un fel de „ideolog" al Uniunii -, l-am urmărit vreo 18 ani, în şedinţele CRU (miniparlamentul UDMR), la ce spune şi, mai ales, ce gândeşte, cu privire la autonomie. În cele ce urmează, vom spicui doar câteva din… aserţiunile sale.
„…Nu vreau eu, neapărat, să vorbesc la Bucureşti, în Parlament, în limba maghiară, deşi nu s-ar prăbuşi cerul de la atâta, mai degrabă aş dori ca treburile, grijile noastre cotidiene să nu trebuiască să le rezolvăm acolo, ci aici, pe plan local. Din Bucureşti nu prea se vede în care stradă gropile sunt mai mari (dar nici că foştii primari UDMR se preocupau, la vremea lor, doar de inscripţiile bilingve - n.n.), care drumuri trebuie reparate (o face cu brio, acum, Primăria Târgu-Mureş - n.n.), şi totuşi se vrea ca asemenea chestiuni să fie decise acolo. Deşi cine trăieşte aici ia decizii mai bune, dacă este lăsat. Asta înseamnă autonomia", le spunea, la una din Zilele maghiarilor de pretutindeni, Marko Bela, adăugând: „Nu este întâmplător că vrem, din nou, primar maghiar, pentru Târgu-Mureş." Vorba aceea… „Mânci, calule, ovăz?" „Este timpul - spunea el - ca cineva să şi facă ceva pentru oraşul acesta al nostru (!), nu doar să-şi bată gura (cu aluzie la Dorin Florea - n.n.) de dimineaţa până seara."
Dar, ce ne mai spunea, însă, Marko Bela într-un discurs la un „onorat Consiliu al Reprezentanţilor Uniunii"? Îl cităm, întrucât ne place, ca de obicei, să lucrăm cu… materialul clientului. „De ce este mai mare nemulţumirea faţă de UDMR în Ţinutul Secuiesc? Pentru că am auzit de mai multe ori, chiar şi de la oameni simpli, că aici nu va fi nimic până nu va fi autonomie. Eu cred că am greşit când am ezitat să o spunem destul de clar, că autonomia se poate construi chiar şi acum, mai mult, ne-am fi putut apropia de ea şi ieri. Această propoziţie, «aici nu va fi nimic până nu avem autonomie" trebuie inversată. În ordinea corectă ea sună astfel: «nu vom avea autonomie până când nu facem nimic.»"
Concluzia lui Marko Bela: „Autonomia este necesară, dar ea nu se va construi prin aşteptarea vreunui miracol; autonomia se făureşte nu doar prin «luptă», ci prin clădirea ei zi cu zi. La aceasta mă aştept eu - spunea Bela - de la conducătorii autorităţilor locale din Ţinutul Secuiesc, aleşi din rândurile UDMR". Vorbind despre autonomie - mai spunea Marko Bela - „mi s-a părut că am auzit ecoul unei zicale din străfundurile copilăriei: «Edes Erdély, itt vagyunk, / érted élûnk és halunk, / ha bajban vagy, itt hagyunk.»" (Scump Ardeal, suntem aici, / la viaţă şi la moarte, / la necaz, te părăsim).
…Ca urmare, conchidea el: „Nu ducem lipsă de învăţături, şi nici de lucruri de făcut. Trebuie să ne pregătim pentru viitorii ani autorităţile locale. Trebuie să întoarcem ochii din ce în ce mai mult spre Bruxelles, spre Uniunea Europeană, pentru că problemele ivite acolo, confuzia legată de Tratatul de la Lisabona, de pildă, ajung încetul cu încetul la os şi la noi…" Fără comentarii…
P.S. Un lucru este însă cert: prin asocierile, repetate, ale UDMR la guvernare - în scopuri meschine şi asigurării de majorităţi parlamentare - partidele (aşa-zise româneşti) au pus, în răstimpul anilor, şi ele „vârtos" umărul la înfăptuirea unor deziderate autonomiste!
