Unui suflet evlavios care se ruga, în timp ce păcătoşii îşi aşteptau rândul la spovedanie, Mântuitorul îi descoperi starea în care se găseau persoanele respective în clipa când intrau din Biserică şi starea în care ieşeau. Văzu cum unele erau negre şi ieşeau şi mai negre; altele, care la intrare erau negre, se întorceau albe; unele, mai puţine, erau albe şi se întorceau strălucitoare. Cele din prima categorie erau suflete întinate cu păcate mortale şi, deoarece se spovedeau în mod ticălos, se întorceau de la spovedanie şi mai negre; cele negre, din a doua categorie, ieşeau albe deoarece făcuseră o mărturisire bună, sinceră, iar celelalte care la intrare erau albe, iar la ieşire erau şi mai albe, strălucitoare, erau sufletele pline de pasiune ce nu aveau decât păcate uşoare, pe care însă le mărturisiseră cu profundă părere de rău.
Părintele Ilarion Argatu are o vorbă: „În timpul spovedaniei, îngerul tău păzitor stă în dreapta ta cu sabia scoasă şi porunceşte diavolului: «Ieşi că te-a pârât». Acesta răspunde: «Eu stau pentru că nu a spus aşa cum a făcut». Dacă ai spus corect păcatul, diavolul pleacă de la tine şi trece în spatele preotului. Spovedania o primeşte Dumnezeu, iar preotul dă iertare în numele Mântuitorului".
