„Doamne, atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşător şi slăvit, înaintea căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă nemăsurată şi neajunsă este mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, Căruia Îi pare rău de răutăţile oamenilor".
***
„Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce Ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi; ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile".
***
„Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc. Îmi cer, rugându-te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ. Căci Tu eşti Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-ţi peste mine bunătatea Ta, mântuieşte-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor". Amin!
REGELE MANASE, fiu al lui Ezechia şi al Heftibiei, a fost rege al Iudei timp de 55 de ani. În prima parte a domniei sale a fost autor a numeroase crime, foarte idolatru, vrăjitor şi ţinând la curtea sa vrăjitori. Ajuns la strâmtoare în mâinile asirienilor, s-a rugat îndelung şi s-a smerit adânc şi Dumnezeu l-a salvat şi l-a întors la Ierusalim. Cunoscând că Dumnezeu este Dumnezeu, el a dărâmat toţi idolii pe care-i făcuse şi a poruncit lui Iuda să slujească adevăratului Dumnezeu. El reprezintă un exemplu radical de pocăinţă, alături de alte cazuri precum Zaheu Vameşul, David sau Maria egipteanca.
A fost înmormântat în pământul casei natale din grădina lui Uza. Locul lui a fost luat de către fiul său Amon (2 Regi 21,18).
„1001 CUGETĂRI"
