Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe mânzul asinei" (Zaharia 9,9), este proorocia Sfântului Proroc Zaharia care vesteşte că la plinirea vremii va veni la neamul omenesc Mântuitorul Iisus Hristos. Mânzul asinei, sălbatic şi anevoie de îmblânzit, iar ca asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba; el simboliza neamurile pământului necurate pentru necredinţa lor şi vieţuitoare în sălbăticie şi cu anevoie de îmblânzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu. Şederea lui Iisus Hristos pe mânzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El. Apostolii au adus la Iisus mânzul asinei şi aruncându-şi hainele pe el au pus pe Iisus deasupra. Hainele aşternute pe jos erau semne şi închipuiri arătate cum că Apostolii, intenţionând propovăduirea Evangheliei la neamuri, le-au adus şi le-au supus lui Hristos.
Astăzi este Sâmbăta lui Lazăr, în amintirea minunii săvârşite de Iisus cu Lazăr din Betania, fratele Martei şi al Mariei. Lazăr, mort de patru zile, a înviat numai prin strigarea: „Lazăre vino afară!", şi a ieşit înaintea Domnului. Poporul din Betania împreună cu cei din Ierusalim auzind că Mântuitorul a făcut această mare minune, a ieşit înaintea Domnului şi l-au întâmpinat cu stâlpări şi ramuri. Arhiereii, fariseii şi cărturarii erau plini de invidie, de zavistie împotriva Lui. Auzind despre minunea cu învierea lui Lazăr s-au grăbit să pună la cale uciderea lui Iisus, zicând: „Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul" (Ioan 11,47-48). Câtă orbire şi răutate era în mintea lor! Câtă deosebire între popor şi între conducătorii lor sufleteşti. Poporul l-a primit cu evlavie şi cinste, încât „mulţi iudei care veniseră la Maria şi care văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El" (Ioan 11,45), iar arhiereii şi cărturarii pregăteau planul să-L omoare. Câtă dreptate avea Mântuitorul când îi mustra pe aceşti cărturari şi fariseii zicându-le „Nebuni şi orbi" (Matei 23,17). După peste două mii de ani de la acest eveniment, fenomenul este valabil şi în poporul român din zilele noastre. Bisericile şi mănăstirile sunt pline de credincioşi care îl caută pe Iisus Hristos, în timp ce politicienii, vremelnicii conducători, se războiesc între ei pentru demnităţi lumeşti, plini de invidie unii faţă de alţii, chiar şi faţă de instituţia sacră a Bisericii Naţionale.
Duminică este ziua în care Mântuitorul intră ca un Împărat în Ierusalim, spre a se da de bunăvoie la chinuri şi la moarte pentru noi, păcătoşii.
În Duminica Floriilor se încheie Postul Mare şi începe Săptămâna Mare a sfintelor şi mântuitoarelor patimi. Încep deniile, cu patimile lui Hristos, cele mai frumoase şi mişcătoare slujbe şi cântări de peste an. Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vândut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit. Pentru noi, românii, popor născut creştin, nu făcut, Săptămâna Mare trebuie să fie o săptămână a împăcării, a smereniei şi iertării, iar drumul Crucii, spre o viaţă renăscută din iubire faţă de Dumnezeu, neam şi ţară.
În Duminica Floriilor, Iisus Hristos intră triumfal în Ierusalim însoţit de mulţime de oameni cu ramuri de finic în mâini. Să-L întâmpinăm şi noi cu fapte bune, cu roade care să ne unească întru acelaşi ideal. Să nu ne ruşinăm a ne declara patrioţi, apărători ai dreptei credinţe. Iisus este vândut de Iuda iudeilor cu 30 de arginţi, să ne ferească Dumnezeu să-l trădăm şi noi pentru bani, onoruri, sau frică. Toţi cei care îl mărturisim pe Hristos ca împărat al lumii avem convingerea că Învăţătura, Viaţa, Patimile şi Învierea Lui sunt pentru noi o biruinţă împotriva morţii şi iadului!
