Avându-se în vedere noul context în care se desfăşoară alegerile, fără prea mult tam-tam şi alte obiceiuri, nu înseamnă că interesul celor aflaţi în cursa electorală, cât şi al alegătorilor a scăzut. Din contră, în lipsa planului B, adică a celui de al doilea tur de scrutin, dătător de speranţe, atât alegătorii, cât şi competitorii au obligaţia de a se pregăti din toate punctele de vedere pentru că, turul întâi constituie prima şi ultima noastră şansă. Suntem siguri că acei candidaţi care doresc cu ardoare să acceadă la funcţiile râvnite, fie că este vorba de cea de primar sau de consilier local ori judeţean, se străduiesc să devină cât mai vocali, să se facă cât mai cunoscuţi viitorilor alegători. Ceea ce doresc ei acum, mai ales pe la dezbaterile televizate, este să ne convingă, evident prin vorbe, ce „minuni" vor face în cazul în care vor fi aleşi pe post, mai ales pe cel de primar. Numai că, cu asemenea „asigurări" la pachet noi ne-am cam fript ani de-a rândul, pentru că viaţa a demonstrat că majoritatea covârşitoare a promisiunilor făcute în campaniile electorale au rămas vorbe deşarte, uitate definitiv, ca şi când nici n-ar fi fost pronunţate vreodată, încă de a doua zi de la instalarea în funcţie. Un lucru pe care noi nu-l putem înţelege este: cum în campania electorală candidaţii au la îndemână soluţii miraculoase pentru orice doleanţă a cetăţeanului, pentru bunul mers al administraţiei, ca apoi, când este vorba de implementarea lor, proaspătul ales se vede legat de mâini şi de picioare, motivând democratic că legea nu-i permite. De aceea este bine ca, ascultându-le vorbele, şi simţindu-le pulsul entuziasmului electoral, cum se dau ei de ceasul morţii, pentru ţărişoara lor, pentru oraşul, comuna, comunitatea pe care doresc să o păstorească cu atâta „ardoare", să nu cădem şi noi în păcatul naivităţii. Trebuie văzut dacă oamenii aceştia care vorbesc aşa de mult şi de convingător au lăsat ceva bun în urma lor, în viaţa profesională, socială, a comunităţii, anterioară candidaturii, în afara unei diplome sau a unui post de conducere, câştigat aşa cum se obişnuieşte pe la noi, adică politic, prin cumetrie sau nepotism.
De aceea, considerăm necesar ca orice candidat înscris pentru o anumită funcţie, fie că este vorba de cea de primar, de consilier local sau judeţean să aibă obligaţia cetăţenească de a-şi afişa nu numai averea, ci şi cu ce se mândreşte, la activ, în domeniile arătate, din care să nu lipsească nici comportamentul civic. Pentru că, un om cu un comportament deviant în familie şi societate nu poate deveni peste noapte un stâlp al corectitudinii şi moralităţii, îndată ce îmbracă haina de primar sau consilier. De altfel, viaţa a demonstrat prin nenumărate exemple ale legislaturilor anterioare, şi mai ales în ultimele două, chiar şi aici la Târgu-Mureş calitatea tot mai slabă a consilierilor. Din păcate, chiar dintre cei pe care îi vedeţi acum la dezbateri sunt prea puţin dispuşi să se dăruiască interesului general şi interesului urbei, doar în măsura în care interesele acesteia se intersectează cu cele personale. În felul acesta s-au făcut coaliţii şi s-au creat majorităţi toxice în consiliu, pentru promovarea unor hotărâri strâmbe, care au prejudiciat nu numai patrimoniul comunităţii, dar şi interesul naţional.
În consecinţă, este bine să veghem nu numai la acurateţea primarului, ci şi a consilierilor, pentru că un consiliu format din oameni competenţi, morali şi responsabili de misiunea încredinţată dă certitudinea unui act de conducere pe măsură, la nivelul oricărei primării.
În privinţa alegerii primarului la Târgu-Mureş constatăm că situaţia este mult mai gravă decât în anul 2000. Pentru că liderii comunităţii maghiare au decis să promoveze în continuare votul etnic, „soluţia românească" de a se merge cu mai mulţi candidaţi este total sortită eşecului. Într-o confruntare directă doar între candidaţii Soos Zoltan şi Dorin Florea, şansa ar fi de parte acestuia din urmă. Actualul primar ar avea şi votul multor maghiari, echilibraţi şi cu scaun la cap, în măsură să aprecieze progresul municipiului în perioada celor patru legislaturi pe toate planurile, inclusiv al implementării multor privilegii. Apreciem, de asemenea, că numărul acestora îl va întrece pe cel al românilor care nu-l vor vota, creându-se, în cele din urmă, o majoritate benefică în favoarea lui Dorin Florea. Toate aceste calcule nu mai au nicio relevanţă, din momentul în care partidele româneşti, în frunte cu PSD, au decis să-şi desemneze candidaţi proprii la Primăria Municipiului Târgu-Mureş. Parafrazându-l pe marele nostru poet şi patriot Adrian Păunescu, gestul acesta nu este decât „vânare de vânt". Şansele celor patru competitori din coasta lui Dorin Florea de a accede la fotoliul de primar: Ionela Ciotlăuş, din partea ALDE; Dan Maşca - Partidul Oamenilor Liberi; Nicolae Matei - Partidul Mişcarea Populară şi Sergiu Papuc - PSD, sunt cu totul nule. Orice calităţi ar poseda aceştia şi orice bune intenţii ar avea, toate acestea se spulberă în faţa tăvălugului votului etnic care, din păcate, se practică ca o directivă impusă de liderii maghiari. În consecinţă, ei n-au cum să-şi facă bine lor, nici partidelor care i-au desemnat. În schimb au menirea de a face un rău imens municipiului Târgu-Mureş, stabilităţii acestuia şi ţării, prin aportul nemijlocit de a introduce factori de instabilitate în viaţa comunităţii, a judeţului şi a ţării. Întrebarea pe care ne-o punem este: îşi dau seama de răspunderea pe care şi-o asumă fiecare, răspundere ce stă şi pe umerii partidelor şi liderilor acestora care i-au trimis în propriul teren pe post de „cârtiţe"? Pentru că, din momentul în care aceştia vor intra în competiţia electorală, şansele actualului primar, Dorin Florea, vor scădea considerabil. Şi pentru că turul doi, în care se mai pot repara unele greşeli, nu mai există, este suficient ca acestuia să-i lipsească un singur vot pentru a pierde competiţia, care este şi a noastră, a tuturor celor care vrem să trăim intr-un oraş, civilizat, liber de orice prejudecăţi. Nouă nu de etnia lui Soos Zoltan ne este frică, ci de iredentismul lui şi al celorlalţi ca el.
Amintim că la alegerile din anul 2000 candidaţii români, adversari ai lui Dorin Florea, au „ ciupit" din bazinul electoral al acestuia, în primul tur, peste 12.000 de voturi. În acelaşi timp şi concurentul maghiar, Fodor Imre, a fost viciat, de către oponentul său de la Partidului Liber Maghiar, cu 870 de voturi, pe care, dacă le-ar fi avut, ar fi câştigat din primul tur şi pentru a doua oră, fotoliul de primar. Amintim că acesta a pierdut turul întâi la o diferenţă infimă, de numai 167 de voturi, neîntrunind astfel majoritatea cerută de jumătate plus unu din cei prezenţi la vot.
Aşadar, matematica nu iartă şi este mai bine să învăţăm din greşelile altora decât dintr-ale noastre. Las la latitudinea dumneavoastră, stimaţi cititori şi alegători, să judecaţi lucrurile pentru a vedea ce-i de făcut până nu este prea târziu şi fără a ajunge în situaţia de a invoca mintea românului cea de pe urmă. Pe lângă multele pe care le ştim, doar cu un singur lucru doresc să atrag atenţia. Cum ne-ar sta nouă, târgumureşenilor români, ca la aniversarea a o sută de ani de la Marea Unire să ne prezentăm cu un primar maghiar, şi aceasta doar dintr-o prostie, cunoscând contextul şi împrejurările în care a avut loc acest unic şi epocal eveniment din istoria ţării?
