În fiecare an, de 8 martie, este serbată Ziua Internaţională a Femeilor, iar în a treia duminică după Praznicul Împărătesc al Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă sunt omagiate Femeile Mironosiţe. Biserica Mântuitorului Hristos a rânduit Duminica purtătoarelor de mir pentru a arăta credincioşilor marea preţuire de care se bucură femeia, în învăţătura creştină. Femeia dintru început a fost părtaşă nemuririi spirituale, dar din mândrie şi îngâmfare a fost o pradă uşoară vrăjmaşului. Rezultatul căderii în păcat îl cunoaştem cu toţii, fiindcă a atras după sine blestemul şi pedeapsa izgonirii din rai. În lumea veche femeia era socotită spurcată, considerată o unealtă în mâna bărbaţilor. Pe piaţa sclavagismului, femeia era „marfa" cea mai ieftină, fără valoare. Excepţie exista în rândul poporului evreu, unde era socotită fiinţă cugetătoare, de acelaşi sânge şi cu aceleaşi aspiraţii şi idealuri ca şi bărbatul. Dumnezeu arată faptele sale minunate şi prin femei: Eva, fiicele lui Adam, soţia lui Noe, Sara, soţia lui Avraam, Maria, sora lui Moise, Rut, Ana şi altele. Acestea au fost împrejurările în care a venit Iisus Hristos în lume, Cel ce s-a născut după trup din femeie, cel mai important argument al egalităţii sexelor şi al demnităţii prin naşterea Mântuitorului lumii. Iisus putea să vină sub chip de înger, nu întrupat din femeie (Evr.II, 16, dar întruparea din Sfânta Fecioară a însemnat distrugerea barierelor inegalităţii dintre bărbat şi femeie şi pecetluirea reală între Dumnezeu şi om prin femeia mamă. Prin femeie a venit izbăvirea, reînnoirea şi învierea.
Duminica a treia după Paşti este considerată a purtătoarelor de mir, pentru că era obiceiul la iudei ca trupul îmbălsămat, depus în mormânt, să fie încă multe zile tămâiat şi uns cu mir după posibilităţile familiilor şi prietenilor celui decedat.
Prima dintre femeile mironosiţe care s-a învrednicit de bucuria învierii a fost Maria Magdalena, vindecată de Mântuitor de sub stăpânirea diavolului. Ea a fost, împreună cu celelalte femei, la mormântul Domnului, până a se lumina de ziuă, dar îl găsesc gol. Este prima care L-a văzut pe Domnul Iisus înviat, anunţând pe Sfinţii Apostoli. S-a învrednicit apoi de mari daruri duhovniceşti, convingând pe mulţi evrei despre mesianitatea lui Hristos. Bătută şi persecutată de iudei pentru propovăduirea învierii, continuă predica în Palestina şi Asia până la adânci bătrâneţi, când a fost ucisă cu pietre. Pomenirea ei se face şi la 22 iulie.
Salomeia, o altă femeie credincioasă, era mama Sfinţilor Apostoli Ioan Evanghelistul şi Iacov.
Ioana, mai tânără, îşi însuşise cultura timpului, iar soţul ei, Huzea, era demnitar la palatul regelui Irod.
Marta şi Maria, surorile lui Lazăr, prietenul Mântuitorului, au fost apropiate de Domnul Iisus, fiind prezente la învierea fratelui lor, Lazăr. Marta a primit cununa martiriului pentru înviere, fiind spânzurată.
Maria, mama ucenicului Cleopa, căruia Domnul Iisus i se arată pe drumul Emausului, Suzana, o tânără cu simţ moral, înzestrată cu inteligenţă vie. Se mai aminteşte şi Fotinia, o femeie samariteană, în faţa căreia Iisus se descoperă ca Mesia cel prezis de profeţi (Ioan IV, 42), ea reprezintă sămânţa înfrăţirii tuturor popoarelor şi raselor. Aceasta a dus vestea învierii în Arabia şi Africa, moare la Roma jupuită de viu pentru credinţa în Hristos. Slujba din Duminica Mironosiţelor şi cântările slujbelor praznicului amintesc pe toate femeile pe care Mântuitorul le făcuse sănătoase sau le dăduse ajutor familiar: văduva care a dat cu inima curată doi bănuţi templului; văduva din cetatea Nain căreia Iisus îi înviază copilul; femeia bolnavă de doisprezece ani şi vindecată; femeia gârbovă; soacra lui Petru; fiica lui Iair şi multe altele consemnate în Noul Testament.
În familia creştină, Mama a jucat şi joacă un rol deosebit de important, urmaşii ei au devenit elemente valoroase la progresul societăţii. Mama este cea care a păstrat şi a transmis mai departe cele mai nobile sentimente, sacrificându-şi de multe ori tot avutul şi punând în slujba urmaşilor toată dăruirea şi dragostea. Rezistenţa fizică la naştere şi curajul mamei sunt de nedescris. Se pot aminti: Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur, rămasă văduvă la douăzeci de ani, dar îşi creşte copilul cu dragoste; Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare, una din cele mai bogate femei ale timpului. A crescut zece copii, dintre care patru au ajuns episcopi, trei monahi, restul minunaţi trăitori în Hristos. Cu averea lor imensă au înfiinţat primul spital din istoria lumii, prima casă pentru orfani şi cel dintâi azil pentru bătrânii nevoiaşi; Nona, mama Sfântului Grigore Teologul; Monica, mama fericitului Augustin; Sfânta Elena, mama lui Constantin cel Mare, de origine daco-romană, a cărei viaţă a fost o pildă pentru fiul ei. La noi, printre primii martiri şi mărturisitori ai credinţei au fost femei creştine: Sfânta Filofteia de la Mănăstrirea Argeşului, Prea Cuvioasa Maică Prascheva de la Iaşi; Maria, mama lui Ştefan cel Mare, din neamul lui Mircea cel Bătrân; Despina, soţia lui Neagoe Basarab; Teodora, mama lui Mihai Viteazul, Maria, soţia Domnului martir Constantin Brâncoveanu.
Nu în ultimul rând, trebuie să aducem cinstire şi să ne rugăm pentru mamele noastre, cele care ne-au dăruit viaţă, s-au rugat şi ne-au ocrotit paşii în viaţă. Ele au purtat şi poartă „Mirul" dragostei pentru noi, până în ceasul trecerii în veşnicie şi chiar după aceea. Nu pot fi numite mame acele femei care îşi ucid copiii prin avort, săvârşind o crimă umană, Mântuitorul le zice: „Fugiţi de la Mine, blestematelor" (Matei XXV, 41), cele care îşi părăsesc căminul, familia şi copiii, plecând prin străinătăţi, uitând să se mai întoarcă acasă. De plâns sunt şi acele tinere, tot mai multe în zilele noastre, care sfidează bunul simţ şi morala creştină, neascultând de părinţi, pierzându-şi timpul în distracţii ieftine, păguboase. Trebuie să recunoaştem că, astăzi, de mamă depinde viitorul urmaşilor şi soarta unei naţiuni. Este un pericol social pe plan naţional dacă mama nu va fi curată, dacă soţia nu este fidelă, iar fiica, sora, cuminte şi cinstită.
Sărbătoarea din Duminica a treia după Paşti este o chemare a Bisericii către cele care deţin destinul uman ca să urmeze pilda femeilor purtătoare de mir, mame adevărate, păstrătoare fidele ale tradiţiilor şi obiceiurilor bune, curajoase fără egal, pătrunse de învăţătura sfântă. De multe ori, în timpul slujbelor bisericeşti m-am întrebat: oare, de ce sunt mai multe femei, duminica, la Sfânta Liturghie? Răspunsul îl puteţi da dumneavoastră… De Praznicul femeilor creştine mureşene!
