„Rostiri şi scrieri" sau trezirea spiritului

După volumele apărute în perioada 2000-2011, „De Universitas", „Mărturii de viaţă academică", „Mai bine pentru cei mulţi", „Opinii şi ecouri", distinsul prof. univ. dr. ing. Vasile Boloş îşi întregeşte vocaţia şi rigoarea publicistică cuo nouă carte, „Rostiri şi scrieri", Editura Limes, Cluj-Napoca, 2016.

Prin menirea educaţională, întreprinderile de cercetare ştiinţifică şi atitudinile civice, profesorul Vasile Boloş, neostoit în înfăptuirea binelui uman, politic, social, cultural şi, nu în ultimul rând, civic, e omul întreg, cel despre care înaintemergătorii spuneau că citeşte în cartea conştiinţei. „Rostirile şi scrierile" domniei sale, cele dintotdeauna şi cele din recentul volum, sunt edificatoare. Formaţia academică impecabilă şi valorile umane de altitudine, cordialitatea şi distincţia, îi asigură discursului publicistic, şi de această dată, temei ideatic, rigoare şi cursivitate, un portativ al trăirilor afective generoase şi responsabile, aşa încât, îi alăturăm titlului cărţii frumuseţea mărturisirii cronicarului: „Eu voi da seama de ale mele câte scriu". Profesorul Vasile Boloş crede în preceptul scripta manent (Eripitur persona, manet res, scria Lucretius; „Dacă materia are timp, cuvântul are eternitate", instituia Nichita Stănescu în „Războiul cuvintelor"), are dorinţa nedisimulată de a dovedi că a ctitorit în tărâm mureşean „pentru mai binele semenilor" şi că traseul de gândire, trudă şi împlinire trebuie trecut în „urmă scrisă". Astfel, sobrietatea argumentelor şi demonstraţiilor ştiinţifice din monografiile de specialitate, manualele şi cursurile universitare, cinstea de a ajunge în ierarhia universitară la rangul de rector, fascinaţia mai multor brevete de invenţii, răspunderea şi emoţia conducătorului de doctorate, implicarea consecventă şi cu rost în spaţiul social-politic, conlucrează, sincretic, la imaginea intelectualului pentru care iniţiativa, străduinţa, efortul, creativitatea nu sunt secvenţe doar din când în când, ci acţiunea neîntreruptă, anvergura, profesională şi de viaţă; în dezacord cu timpul abulic, contradictoriu, al barbariei şi lenevirii spirituale.

Cartea propune succesiunea unor fragmente de realitate ce depăşesc, prin semnificaţii, derizoriul clipei, tinzând spre strategii, energii, răspunderi ce ţin de destinul românesc. „Îmi exprim speranţa - consemnează profesorul Vasile Boloş în Prefaţă - că ideile conţinute în volumul de faţă reflectă, în bună măsură, consecvenţa mea ideologică de intelectual cu orientare de stânga dar, în acelaşi timp, şi valorile morale la care am subscris şi le-am promovat în decursul timpului." Cu alte cuvinte, reflecţia cronicarului referitoare la scrisoarea ca lucru vecinicu, iscusită zăbavă şi izvod de povaţă (iar nu ocară!), poate fi probată în continuare. „Rostirile şi scrierile", pe lângă repertoriul de stringentă actualitate, de dezbatere, de puneri în temă şi variante de soluţionare, sunt şi jurnal; mărturisirile, edificările şi neliniştile celui ce invocă ca salutare inteligenţa politică şi bunul simţ civic, alături de conştiinţa seriozităţii umane prin muncă.

Volumul se deschide, sugestiv, cu scrierea intitulată „Gânduri despre viitorul României", ce poate deveni rostirea (generic!) care să-i întâmpine, reverberant, pe toţi cei care cred în îndatoririle morale, adoptând „o gândire prospectivă bazată pe argumente şi valori cu un grad de certitudine cât mai solid". Autorul constată că România nu are un proiect la scară naţională care să dea sentimentul siguranţei că ştim încotro mergem, să stimuleze şi să motiveze proiecte profesionale şi de viaţă, cu o viziune coerentă, consensuală, asupra timpului ce vine. Aceeaşi abordare, am numi-o a priorităţilor, a lucrurilor cu adevărat importante, a vieţuirii în adevăr, întreţine întinderea volumului şi atunci când autorul întâmpină o sesiune ştiinţifică cu referire la provocările istoriei ca ştiinţă la începutul mileniului trei sau detaliază în legătură cu simbolurile naţionale, şi atunci când se referă la reorganizarea teritorială a României sau propune documentul programatic intitulat „Târgu-Mureş - un oraş european", şi atunci când numeşte tipuri de intervenţii publice, când cuprinde într-o nouă viziune exegeza Monumentului de la Oarba de Mureş sau când stabileşte relaţii între diferitele grade de implicare şi calitatea vieţii sau când susţine dezvoltarea culturii dialogului public prin decenţa exprimării, fiind adeptul limbajului civilizat şi elevat. Nu doar cere unui posibil public limbajul civilizat şi elevat, cât mai ales îl exemplifică în exerciţii publicistice consubstanţiale, informative, de opinie sau de interpretare, ale rostirilor (întâmpinarea, luarea de poziţie, propunerea, alocuţiunea, dialogul de televiziune) şi ale scrierilor (relatarea, consemnarea, comentariul, declaraţia de presă, portretul, reportajul).

Autorul surprinde, favorabil, auditoriul/cititorul, creând sfere de interes, prin unghiul de abordare, conexiuni, raportări sistemice, nuanţe şi note de originalitate, autoritate şi nobleţe, denotând importanţa pe care profesorul Vasile Boloş o acordă subiectelor şi actualizând, cu expresivitate, fondul cultural temeinic asimilat în timp.

Cartea profesorului Vasile Boloş are fiorul cuvântului de onoare; dat locurilor şi numelor ce i-au vegheat profesiunea de credinţă, Universităţii „Petru Maior", Clujului Universitar, Consiliului Judeţean Mureş, Târgu-Mureşului şi oamenilor lui. De aceea, „Rostiri şi scrieri" ne invită nu doar la lectură, ci la atitudine, acţiune, exprimare, la un cod comportamental, uman, profesional şi civic, care să ne salveze din mediocritate; mai ales prin trezirea spiritului.

Lasă un comentariu