„DRAGOSTEA DE DUMNEZEU este o căldură mai presus de fire şi când vine la cineva fără măsură, face acel suflet să-şi iasă din sine (extatic). De aceea, inima celui ce o simte nu o poate cuprinde şi suporta, dar pe măsura calităţii iubirii venite în el, se arată în el o schimbare neobişnuită. Iar semnele dragostei de Dumnezeu sunt acestea: faţa omului se face ca de foc şi plină de farmec şi trupul lui se încălzeşte. Frica şi temerea se depărtează de la el şi îşi iese din sine (intră în extaz). Puterea ce ţine mintea adunată pleacă de la el. Moartea înfricoşătoare o socoteşte o bucurie şi niciodată vederea minţii lui nu află vreo întrerupere în înţelegerea tainelor cereşti, iar nefiind de faţă, vorbeşte ca fiind de faţă, fără să fie văzut de cineva".
Sfântul Isaac Sirul
Filocalia vol. X, pag. 138
***
„IUBIREA DE DUMNEZEU ce se iveşte din unele lucruri e ca o candelă mică hrănită de untdelemn, prin care se susţine lumina ei; sau ca un pârâu care se naşte dintr-o ploaie, a cărui curgere încetează atunci când ploaia ce-l susţine se opreşte. Dar IUBIREA CARE ARE DREPT CAUZĂ PE DUMNEZEU E CA UN IZVOR CE ŢÂŞNEŞTE MEREU ŞI A CĂRUI CURGERE NICIODATĂ NU SE OPREŞTE (căci El singur este izvorul iubirii) ŞI AL CĂRUI CONŢINUT NU SE VA ISPRĂVI NICIODATĂ".
Filocalia vol. X pag. 183
***
„DRAGOSTEA DE DUMNEZEU scoate afară frica din om. Ea este o bucurie întru Dumnezeu şi este mai puternică decât viaţa de aici. DRAGOSTEA E MAI DULCE CA VIAŢA. Căci e mai dulce înţelegerea cea după de Dumnezeu, din care se naşte dragostea cea mai dulce ca mierea şi ca fagurul. DRAGOSTEA NU SE ÎNTRISTEAZĂ când trebuie să primească moartea înfricoşătoare pentru cei pe care îi iubeşte. DRAGOSTEA DE DUMNEZEU ESTE FIICA CUNOŞTINŢEI. IAR CUNOŞTINŢA E FIICA SĂNĂTĂŢII SUFLETULUI. ŞI SĂNĂTATEA SUFLETULUI ESTE PUTEREA CE SE NAŞTE DIN RĂBDARE".
Filoclia vol. X, pag. 204-205
SFÂNTUL ISAAC SIRUL (640-700),
cunoscut uneori şi sub numele de Isaac din Ninive este un sfânt cuvios episcop sirian, cunoscut pentru nevoinţele sale stricte şi pentru scrierile sale ascetice.
„COMORI FILOCALICE" vol. II
