„DĂRUIND, VEI DOBÂNDI"

Nu întâmplător am folosit ca titlu celebra cugetare a eseistului încreştinat în închisoarea de la Jilava şi călugărit la Mănăstirea Rohia din Maramureş, Nicolae Steinhardt. Veţi cunoaşte motivul citind rândurile următoare.

Marţea trecută, în Sala mare a Palatului Culturii din Târgu-Mureş, abordată de un public numeros - spre marea bucurie a celor de bună-credinţă -, a avut loc un concert de caritate - evenimentul înscriindu-se în seria acelor demersuri artistice, din păcate, din ce în ce mai rar întâlnite, în ultima vreme, pe afişele ţării. Un recital interesant, inedit, susţinut de doi artişti talentaţi, frumoşi, cu sufletul mare cât roata carului şi inima fierbinte ca pâinea scoasă din ţest: flautista Florina Zehan şi pianistul bucureştean Nicolae Dumitru. Două nume care nu ar mai avea nevoie de vreo prezentare, cântând împeună pentru… „a ctitori" - cum plastic se exprima invitatul -, concret, pentru a aduna fonduri în vederea achiziţionării unui cuvenit şi aşteptat iconostas necesar Bisericii Ortodoxe cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" din Miercurea Nirajului. Paroh - tânărul preot Marius Bălăşoiu.

Un program frumos, cu pagini de Massenet, Schumann, Rahmaninov, Demerssemann, Marcello, Popp, întâmpinat cu căldură, aplauze prelungite, şi chiar ovaţii, de cei aflaţi în sală.

Trebuie să precizez că acest text nu se doreşte o cronică de concert. Întrucât demersul artistic al celor doi interpreţi se va repeta şi în alte localităţi, îmi rezerv plăcerea pentru o proximă ocazie.

Simt însă nevoia de a-mi exprima doar câteva nelămuriri, privind unele aspecte aparent din „bucătăria internă" a Filarmonicii, deşi, din câte am aflat ulterior, manifestarea nu fusese cuprinsă iniţial în programul acesteia.

Nu voi înţelege, totuşi, de ce pianistul nu a avut acces la instrumentul de concert, oferindu-i-se pianul de rezervă. Şi de ce, instrumentul de rezervă nu a fost acordat, în vederea manifestării? Desigur, „mulţi aud, puţini pricep", dar, dincolo de simpatiile sau antipatiile care pot exista între reprezentanţii unei instituţii şi virtualii solişti, mai există şi publicul, fără a cărui prezenţă orice act artistic devine un non-sens. Măcar din respect pentru oamenii care intră în sală, recitalul de flaut şi pian putea fi scutit de acompaniamentul de trompetă - din off - în fortissimo, enervant şi de prost-gust, denotând ciudate deviaţii comportamentale, dar prefer să mă opresc aici.

Pentru cei care n-au putut să participe la acest concert, venind în sprijinul ortodocşilor necăjiţi din Valea Plângerii, voi spicui doar câteva fragmente biografice, şi din presa străină, vizavi de pianistul Nicolae Dumitru, sosit special de la Bucureşti pentru a da o mână de ajutor inimoasei şi talentatei flautiste Florina Zehan - aflată şi ea într-o formă „de zile mari".

Nicolae Dumitru a fost stagiar al Colegiului „Gnessin" din Moscova, şi, apoi, ca bursier al statului român, absolvent (1998) al Academiei Ruse de Muzică „Gnessin". În perioada studiilor, a concertat ca solist al Filarmonicii Academice de Stat din Moscova, în sala „P.I. Ceaikovski", sub bagheta dirijorului Vladimir Ponkin, apoi al Filarmonicii de Stat din Chişinău, dirijat de Valentin Doni, al filarmonicilor din Nijni-Novgorod, Omsk, Novosibirsk. A susţinut recitaluri la Stockholm, Viena, Baden am Wien, iar în 2008 a realizat, la invitaţia Institutului Cultural Român, un turneu dedicat Centenarului Sigismund Toduţă, la Lisabona, Madrid, Barcelona, Budapesta, Veneţia, Roma.

În cadrul Anului aniversar Frederic Chopin 2010, a fost invitat în festivalul „Palatele Sankt-Petersburgului", la Capella Academică de Stat din Sankt-Petersburg şi la Galeria Armelor din Kremlin (Moscova). A cântat în festivalul „Nopţile pianistice de la Chişinău" şi a susţinut un recital şi un master-class la Accademie d'Eté d'Aix-en-Provence.

Ce spune presa străină despre pianistul boicotat sistematic la Târgu-Mureş?

„Nicolae Dumitru este un artist cu calităţi extraordinare, înfăţişând o foarte bogată şi minuţioasă tehnică, o amplă varietate de nuanţe şi o personalitate învăluitoare. Prin sublinierea unor detalii care îi vădesc clasa, el demonstrează stăpânirea culorii deopotrivă în episoadele subtile şi delicat,e precum şi în cele tumultuoase şi de forţă. („Diarionews" nr.861, Madrid); „Forţă şi gândire" - îi caracterizeză evoluţia „Nezavisimaya Gazeta" (Moscova); „N. Dumitru s-a dovedit a fi la fel de convingător atât în momentele de maximă intensitate, cât şi în cele de un lirism poetic contemplativ. Pianistul a dat dovadă, astfel, de o rară capacitate de pătrundere în toate substraturile gândirii şi trăirii artistice brahmsiene." - „Moldova suverană" (Chişinău); „Chopin s-a dovedit a fi cea mai reuşită parte a recitalului. În interpretarea sa foarte sinceră şi profundă s-a simţit nu numai o trăire rafinată a lui Chopin, dar şi posibilităţile ieşite din comun ale pianistului"- „Literaturnaia Gazeta" (Moscova).

Mă opresc aici, fiindcă prea frumos a fost gestul pentru a-l umbri cu amărăciuni nemeritate, felicitându-i pe cei doi muzicieni, care au găsit resurse sufleteşti pentru a se ridica deasupra mizeriei şi a nimicului înconjurător, ctitorind speranţe şi frumuseţe, precum şi pe tânărul preot paroh din Miercurea Nirajului, Marius Bălăşoiu, care ştie să se pună în fruntea oastei, înălţând Crucea către tării. 

Lasă un comentariu