Despre aşa-zisa „noua etapă a democraţiei româneşti"… Arestarea, mai eficientă decât… resetarea?!

Ne-am mai referit la „noua etapă a democraţiei româneşti", despre care preşedintele României, Klaus Iohannis, le vorbea, la Cotroceni, liderilor principalelor partide, şi, prin ei, şi nouă, celor care l-am votat! Ce le (şi ne) spunea, printre altele, Iohannis? „Că va face primii paşi în proiectul de reformă a instituţiilor democratice". Aceasta fiind una din priorităţile mandatului său. Şi ne (şi le) mai spunea Iohannis că, în accepţia sa, noua etapă a democraţiei româneşti ar trebui să însemne - din punctul său de vedere - „o resetare a sistemului şi o creştere a încrederii cetăţenilor în instituţiile democratice".

…Numai că, la peste un an de mandat prezidenţial, ce constată omul de pe stradă? Că, până să facă preşedintele Iohannis primii paşi pentru „resetarea clasei politice" şi o creştere a încrederii cetăţenilor în instituţiile democratice, „primii paşi" i-a făcut, nu Cotroceniul, ci sistemul judiciar, care execută (desigur, cu unele amendamente!) o curăţenie, fără precedent, în urma căreia am putea rămâne cu o scenă politică total diferită de ceea ce există acum. Întrebarea pe care şi-o pun analiştii politici este cine va ocupa spaţiul lăsat gol? Vom trăi şi vom vedea…

Fapt este că, înaintea planului lui Iohannis (bun în teorie, inexistent, în practică!), au intrat în „priză" procurorii DNA. Marile dosare de corupţie, în care vedem nume grele (încă, nu toate!) de la majoritatea partidelor cum se duc după gratii, reformează deja clasa politică într-o manieră infinit mai eficientă decât „consultările" şi… proiectele de reformă plictisitoare (şi, foarte adesea, rămase pe hârtie!). Căci, datorită acţiunilor DNA, şi nu a „resetării" lui Iohannis, cu demnitarii înalţi ajunşi, până acum, în spatele gratiilor, un cotidian central a întocmit un veritabil „Guvern al condamnaţilor".

Pe de altă parte, trebuie spus un lucru. Nu toţi cei care l-am votat (ori nu!) pe Klaus Iohannis ne aşteptăm de la preşedinte (de la politicieni, în general) la planuri măreţe, de schimbare din temelii a ţării - inclusiv în cea privind „noua etapă a democraţiei româneşti" -, ci la o politică prin care - vorba unui analist - lifturile să meargă, apa să curgă la robinet, gropile să dispară, autostrăzile, în sfârşit, să… apară, iar noi, românii de rând, să nu mai fim umiliţi în propria ţară.

Însă, deocamdată, ce au reţinut mulţi dintre românii care l-au ales? Apetenţa acestuia la „lux" şi „fast", la creşterea profitului public al soţiei preşedintelui până acolo încât, imitând America, s-a impus ideea că „Prima Doamnă" este o instituţie de protocol. Mă rog, De gustibus…. Dar, poate, nici nu-i rău! Căci nu asta-i slăbiciunea lui Iohannis! Ci neimplicarea şi impresia generală de neputinţă, pe care i-au sesizat-o cetăţenii!

 

Lasă un comentariu