Sâmbătă, 2 iulie 2016, la Sighişoara şi-a deschis porţie Ştrandul „Aquaris", fostul ştrand al oraşului, cu o capacitate de 800 mc de apă, loc unde există o bază de agrement, iarna pe o latură se deschide un patinoar, iar pe toată perioada anului există o pensiune deservind turiştii aflaţi în trecere prin bătrânul oraş. De fapt, tot acel amplasament a fost concesionat pe o perioadă de 49 de ani, prin Consiliul Local Sighişoara, de un om de afaceri, profesor de sport la origine, care şi-a pliat oportunităţile deschizând acest ştrand, socotită o afacere de sezon. În zona piscinei pot fi închiriate căsuţe cât şi camere de hotel fiind construită o pensiune dotată cu tot ceea ce este necesar unei bune serviri. Cert, un asemenea loc de agrement este necesar oricărui oraş. Copiii, tinerii, locuitorii oraşului au nevoie de ştrand, să înveţe să înoate, au nevoie de mişcare, de recreere. Pentru a mă edifica de condiţiile create odată cu deschiderea ştrandului, având şi acele nostalgice amintiri ale copilăriei atâtor zile de vară însorite, am stat de vorbă cu Irinel Onescu.
Potrivit interlocutorului meu, costurile de întreţinere a unui ştrand nu sunt la îndemâna oricui, dacă cu ani în urmă apa luată din reţea avea costul de 2 lei/mc, în prezent a ajuns la 8 lei/mc, din câte se cunoaşte cel mai scump tarif practicat din ţară, fapt revelator despre scumpirile ce se ţin lanţ ca şi cum salariile ar fi corelate cu preţurile coşului zilnic fiecărui „amărăştean". Aşa am aflat că pe toată perioada funcţionării ştrandului sunt o serie de teste, privind analizele la apă care se fac zilnic, personalul deservent trebuie să fie la posturi, întreţinerea funcţională a spaţiilor dedicate cabinelor, curăţeniei, spaţiilor verzi, asigurarea supravegherii copiilor pe toată durata scăldatului.
Desigur, având dotările necesare, apa este permanent recirculată, filtrată şi clorinată, bazinul este dotat cu analizatoare care arată la orice oră situaţia apei în bazin, ceea ce incubă costuri suplimentare de curent privind pompele şi toată tehnica de reciclare. Apa pentru scăldat este luată din reţea, în prealabil se pregăteşte pentru îmbăiere, nu este o apă naturală care se poate bea. Unul din motivele pentru care apa se tratează este şi acela de a-i feri pe cei din bazin de unele eventuale infecţii. De asemenea, pe toată perioada verii sunt organizate serii pentru cursurile de înot. Revenind la ştrandul vizitat, am aflat că suprafeţele aferente bazei de agrement unde este inclus şi patinoarul, doar că toată această bază este revendicată de Biserica Evanghelică, deşi în prezent aparţine domeniului public. Până nu se face lumină, cine este de fapt proprietarul acestui ştrand, nu poţi accesa fonduri europene în vederea construirii unui nou bazin la standarde europene. Sunt tot atâtea probleme ce se ivesc şi trebuie grabnic rezolvate precum finalizarea unei baze sportive funcţionale lăsată de izbelişte, prin construirea pe acel amplasament a unui supermagazin, iar baza sportivă mutată la dracu în praznic. Desigur un ştrand acoperit având drept scop condiţii de recreere, de sport, de mişcare, ajută şi întăreşte sănătatea populaţiei, ajută la creşterea natalităţii, puterii de viaţă, a unor tineri viguroşi, generaţii ce vor prelua din mers frâiele oraşului, din păcate, tot mai îmbătrânit.
