Bine se zice în popor: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă!"

Distribuie pe:

… Că pământul fertil - cea mai mare bogăţie a României (ca şi pădurile, de altfel) a ajuns o „bătaie de joc", pe care fiecare face (construieşte) ce vrea şi unde vrea nu mai trebuie demonstrat. Este suficient să priveşti imaginile televizate (şi nu numai) - cu terenurile pe care „zac" maldăre de gunoaie, hârtii, materiale plastice sau miile de cabane şi vile, construite într-un total dispreţ faţă de lege, ca să-ţi dai seama de acest trist adevăr.

Cineva se întreba, şi pe drept cuvânt: ce-ar face oare japonezii - care luptă să scoată pământul din apa mării (ca şi olandezii) - în materie de agricultură, dacă ar dispune de solul fertil al României? Greu de spus, uşor de imaginat, dacă ţinem seama de performanţele tehnice de excepţie ale japonezilor, care, în agricultură, de pe un pământ mai mult stâncos decât fertil şi redus ca suprafaţă, hrănesc peste 100 de milioane de locuitori.

Însă, nu doar Japonia, ci şi (cu atât mai mult) România ar putea produce hrana necesară pentru o populaţie de cel puţin patru ori mai mare decât cea actuală, dacă pământul ar fi tratat cu respectul cuvenit.

Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, agricultura României ar putea produce hrana a 80 milioane de oameni.

Aşadar, ar putea, dar nu o face „câtă vreme ne complacem în penibila situaţie de a importa ruşii, usturoi, fructe şi alte produse agricole din Turcia, Ungaria şi alte ţări, al căror potenţial agricol este cu mult sub cel al României. Sigur, explicaţiile faptului că, la noi în ţară, deficitul comercial cu produse alimentare creşte de la an la an, sunt şi altele, între care specialiştii enumeră fertilizarea precară a terenurilor cu îngrăşăminte chimice, agricultura fărâmiţată (la nivelul ţării sunt 4,5 milioane de gospodării de subzistenţă) şi nu pe terenuri întinse ş.a. Toate acestea explică de ce, la nivelul unui an România importă produse agricole în valoare de miliarde de euro! Şi asta datorită productivităţii scăzute a agriculturii româneşti şi incapacităţii guvernelor de după '89 de a redresa un sector în care am putea fi „fruntea Europei". Vorba… zicalei: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă!"

 

Lasă un comentariu