Memorialistica lui Vasile Netea reprezintă un reper extrem de important pentru cercetători, filologi, istorici, întrucât cărturarul din Deda Mureşului relatează episoade interesante din timpul vieţii şi activităţii sale, vorbeşte de o serie de mari personalităţi ale culturii române, despre care are cuvinte de apreciere, personalităţi, multe dintre ele, pe care le-a cunoscut şi cu care a colaborat.
În paginile sale de memorialistică, Vasile Netea vorbeşte de multe ori, în termeni elogioşi, despre marele filozof, poet, dramaturg, profesor universitar, jurnalist, traducător, diplomat român şi academician, care a fost Lucian Blaga, personalitate emblematică a culturii române.
Vasile Netea, în memorialistica sa, relatează, în primul rând, cum a ajuns să ia primul contact cu Lucian Blaga şi cu opera acestuia. Netea spune că primul intelectual din Reghin, ca personalitate oficială aflată în plină ascensiune, pe care l-a cunoscut a fost Dumitru Antal, părintele Mitruca, cum îi spuneau apropiaţii, care i-a deschis totodată şi prima fereastră spre cunoaşterea operei şi vieţii lui Lucian Blaga, cu care fusese coleg la teologia din Sibiu în anii Primului Război Mondial. Prin acest fruntaş al Reghinului, Dumitru Antal, a pătruns Vasile Netea în biografia şi opera lui Lucian Blaga. Până la întâlnirea cu Antal, cunoştinţele sale despre Blaga erau foarte vagi, reducându-se la citirea întâmplătoare a unor poezii publicate în Gândirea şi a unor notiţe despre el parcurse fără prea mult interes. Să-i fi citit vreun volum, nici vorbă. Netea nu avea, de altfel, decât 15 ani. Era prin 1927. Prin Dumitru Antal a făcut un salt deosebit spre cunoaşterea operei blagiene. Antal făcuse în vara anului 1927 o vizită la Deda, localitatea natală a lui Vasile Netea, iar seara, la plecarea lui spre Reghin, se afla şi Netea întâmplător pe peronul gării, unde, în aşteptarea trenului, s-a făcut în jurul lui un mic cerc de intelectuali, printre care se afla şi el. Se pare că unul din învăţători, i-a spus oarecum în glumă că şi Deda are un poet. Acela era Netea, care s-a rumenit imediat. Mirat de cele auzite, Antal l-a întrebat imediat cum îl cheamă şi dacă într-adevăr îi place poezia. La confirmarea lui Netea, Antal l-a întrebat ce poeţi a citit până acum şi care i-au plăcut mai mult. Netea a răspuns că Eminescu şi Coşbuc. Antal îl întreabă apoi dacă a auzit de Lucian Blaga, la care Netea răspunde cu o oarecare jenă că îl cunoaşte puţin. Antal îi spune că va trebui să-l citească, e unul din marii noştri poeţi contemporani. Netea îi zice că n-are de unde, la care Antal îi spune că-i va da el, să meargă la Reghin, fiindcă el are toate cărţile lui, i-a fost coleg de şcoală, îi ziceau Lulu. A doua zi, de dimineaţă, Netea era la Reghin, iar după-amiază, după ce a mai purtat o serie de discuţii cu Antal, se întorcea acasă cu Poemele luminii şi Paşii profetului. Acestea au fost, citite sub merii din grădină, primele cărţi de Blaga pe care le-a cunoscut, o impresie profundă producându-i îndeosebi poeziile Gorunul şi Daţi-mi un trup voi munţilor. Netea spune că a simţit îndată că Blaga era cu totul altceva decât poeţii citiţi până atunci, admiraţia pentru el, citindu-i apoi toate cărţile, păstrându-i-se neschimbată. În alte câteva întâlniri pe care le-a mai avut cu Dumitru Antal, acesta i-a povestit lui Netea numeroase episoade din studenţia teologică a lui Blaga care, citind enorm şi neglijând studiile biblice, se arăta pasionat exclusiv de poezie şi filosofie. Dumitru Antal a fost cel dintâi dintre foştii colegi ai lui Blaga pe care i-a cunoscut Netea personal, mai târziu având să-i cunoască şi pe Horia Teculescu, directorul Liceului din Sighişoara, pe D. D. Roşca, profesor la Universitatea din Cluj şi A. Oţetea, profesor la Universitatea din Bucureşti. La baza cunoştinţelor lui Vasile Netea despre viaţa strălucitului poet, filosof şi dramaturg, până când a ajuns să-l cunoască pe el însuşi, s-au aflat astfel amintirile pe care i le-au transmis foştii săi colegi de la teologia sibiană şi cei de la liceul românesc din Braşov.
Vorbind despre amintirile sale referitoare la oraşul Cluj-Napoca, Vasile Netea spune că acest oraş l-a pus în contact, pe lângă alte personalităţi, şi cu Lucian Blaga, pe care l-a cunoscut prin intermediul profesorului mureşean Ion Chinezu şi ale cărui cursuri, asistând şi la lecţia sa inaugurală, le-a urmat, pentru originalitatea lor, până la cedarea Ardealului. Spre deosebire de D. D. Roşca, Blaga nu-şi rostea cursurile în mod liber, nu le întrerupea cu glume, ci le citea de la început până la sfârşit, fără a-şi privi auditoriul, cu o voce neaccidentată, care decepţiona uneori. Textul lor era însă de o excepţională valoare, ele reprezentând o gândire proprie, înveşmântată într-o impecabilă formă literară. Contactul cu tineretul şi cu publiciştii îi făceau multă plăcere. Uneori îşi invita tinerii prieteni la câte o cafea. Îi plăcea să asculte informaţii din viaţa literară, şi în special ecouri asupra creaţiilor sale. Legăturile lui Vasile Netea cu Lucian Blaga au devenit astfel din ce în ce mai strânse, ele continuându-se până la sfârşitul vieţii poetului filosof. Cărţile lui Blaga cu dedicaţie pentru Netea sunt, pentru acesta din urmă, unele din cele mai scumpe relicve ale tinereţii. Blaga, mai târziu, i-a făcut lui Netea totodată plăcerea de a-i oferi ca autograf şi profunda sa poezie intitulată Întoarcere din volumul „La curţile dorului". În 1956 un important grup de scriitori elveţieni, italieni şi vest-germani l-au propus pentru premiul Nobel. După cum zice Vasile Netea, calcule extraliterare au decis altfel. Mai spune Netea că ori de câte ori paşii îl poartă pe drumul Lancrămului, spre Alba Iulia, nu poate să nu se oprească la mormântul şi la monumentul său. Netea încheie această relatare despre Lucian Blaga astfel: „Câţi ani vor trece până se va mai naşte un alt Lucian Blaga?"
La stabilirea sumarului primului număr din noua serie a Gazetei de vest, Netea s-a înscris cu un material intitulat Lucian Blaga în arenă, prin care comenta un articol patriotic al marelui poet apărut în revista „Curţile dorului" de la Sibiu. Titlul l-a amuzat foarte mult pe Gabriel Ţepelea şi de atunci, ori de câte ori se întâlneau, îl întreba maliţios pe Netea: „Ei, cine a mai intrat în arenă?". Iar Netea îi răspundea cu aceeaşi maliţie: „Intră cine are cu ce".
Netea mai vorbeşte şi de Goga, care a fost foarte mândru de alcătuirea guvernului său, pe care, pentru motivul că avea în sânul lui şase membri ai Academiei Române - A. C. Cuza, O. Goga, Ion Petrovici, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Lucian Blaga -, îl considera o adevărată expresie a intelectualităţii româneşti.
Încă în multe alte locuri din paginile sale de memorialistică, Netea îl aminteşte şi vorbeşte despre Lucian Blaga în termeni elogioşi. Netea îl aşează pe Lucian Blaga în pleiada marilor oameni de cultură ai poporului român.
Iată, în memorialistica sa, Vasile Netea conturează, prin gândurile şi amintirile sale, personalitatea uneia dintre cele mai emblematice figuri din literatura română, Lucian Blaga, care, în acelaşi timp, face parte din galeria marilor oameni de cultură ai poporului român, fiind un reper chiar pentru literatura universală.
