…Dacă asta ar fi o soluție, mulți români ar fi superbogați, ca Videanu Adriean. Însă, din păcate, sunt, dimpotrivă, săraci. Alta-i explicația. De altfel, comentând unele prevederi ale noului Cod Fiscal, un economist de marcă spunea un mare adevăr: că azi, în democrația noastră originală, doar politica-i… brățară de aur.
Dar, iată, un exemplu (vorba vine) emblematic, pe care l-am mai pomenit în comentariile noastre: Adriean Videanu.
N-a fost pentru aceasta politica… brățară de aur? Înainte de a fi mare mahăr al Primăriei Capitalei (omul cu bordurile etc.), ministru etc., etc., știți ce avere avea acesta prin 1990? Un apartament. Care este averea lui în prezent, după ce, ani la rând, a fost și unul dintre cei mai influenți oameni din fostul PDL? Averea lui este estimată acum la minimum 60 de milioane de euro, conform sechestrului pus de procurorii DIICOT, în anul 2013.
Doar palatul său de la Snagov a costat minimum cinci milioane de euro. Palat ce are nu mai puțin de 1.400 metri pătrați, numără patru apartamente mici și 12 camere. În prezent, în dosarul de la DIICOT el mai are (sau, cel puțin, avea până acum!) sechestru pe vila de la Snagov, trei apartamente în București, un apartament în Mamaia, acțiuni și conturi bancare.
Întrebat, la un post de televiziune, cum a reușit să acumuleze o asemenea avere, Videanu a dat un răspuns de… râsul curcilor, spunându-ne că „bogăția a realizat-o prin aceea că el nu bea și nu fumează, că a făcut-o pentru confortul său personal!". Întrebare: oare mai există în România, vreun cetățean, ce nu bea și nu fumează, cu o avere ca a lui Videanu? Mesajul lui a fost unul de… Gâgă!
…Am dat acest „exemplu" dintr-o serie ce ne-ar ocupa o pagină de ziar.
Pe de altă parte, toate statisticile și datele (raportările) oficiale ale guvernanților ne spun, periodic, că economia este în creștere, că exporturile, mai ales, au bătut recordul, anul trecut. Dar și în ultimii trei ani. Drept care, punem întrebarea: oare pentru cine a crescut (dacă a crescut!) economia? Pentru cei 1.000 de milionari în euro și miliardari (doi la număr) de care vorbeau unii politicieni? S-a regăsit plusul de creștere economică în buzunarele românilor? În niciun caz. Dovada: averea românilor a scăzut cu 18% într-un singur an, de la 13.667 de dolari pe locuitor în 2012, a coborât la 11.191 de dolari în 2013, potrivit Institutului de Cercetare al Credit Suisse, a doua mare bancă elvețiană, citată de Agerpres. Prin comparație, averea populației din Europa a crescut în intervalul analizat cu 7,7%, la 76.300 miliarde de dolari, iar la nivel mondial, averea controlată de populație a urcat la 4,9%, la 241.000 miliarde de dolari, conform sursei citate.
Or, pe fondul îmbogățirii nerușinate a unor politicieni și „afaceriști" de doi bani (dar cu conturi în bănci, de sute de milioane de euro!), Eurostat - Biroul de statistică al UE - ne dezvăluie un trist adevăr (eludat de guvernanții noștri): 41,4% din populația României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de oameni la nivelul anului 2014. Dar - și aicea-i unul dintre paradoxurile României - ceea ce diferențiază dramatic România de toate celelalte țări este riscul de sărăcie a persoanelor care muncesc, rezultat al politicii salariale. Mai exact, munca nu garantează un standard decent de viață!
De ce această situație? Pentru că așa cum s-a văzut și ne dezvăluie zilnic, procurorii DNA (și nu numai) banul luat din buzunarul cetățeanului nu ajunge acolo unde trebuie, ci se „transformă" în… bijuterii, brățări de aur, mașini și vile luxoase!
Așa s-a ajuns ca, potrivit raportului Credit Suisse, să avem azi 16.525 de milionari și doi miliardari (situația se poate schimba, firește, de la o zi la alta!), ce ne situează pe locul 47 în lume. Onorant, nu? Desigur, faptul că avem atâția milionari nu e rău. Dimpotrivă. Rău este însă că sunt prea mulți români săraci; că discrepanța dintre cei doi poli (români superbogați și români supersăraci) se adâncește!
Cei care ne conduc (așa cum ne conduc!) „uită" un lucru. Se încalcă, iresponsabil, Constituția, ca și Declarația Universală a Drepturilor Omului ori Tratatul de la Lisabona al UE. Căci, deși Constituția definește România ca „stat social" (art. 1/3), deși abundă în prevederi - precum obligația statului de a asigura cetățenilor un trai decent, de a lua măsuri de asistență socială (art. 47), de a asigura protecție socială copiilor, persoanelor cu handicap (art. 49, 50), de a lua măsuri de creștere a calității vieții (art. 135) -, statul român a procedat până acum, invers. Abia în ultima perioadă fosta coaliție la guvernare a încercat să îndrepte, oarecum, lucrurile. Și era firesc, câtă vreme România se confruntă, încă, cu următoarele paradoxuri: „crește economia, se accentuează sărăcia, te îmbogățești, dacă manglești, dar sărăcești și dacă muncești"! Din păcate…
