Un soldat a purtat mare grijă de calul său pe timp de război, fiindu-i alături ori de câte ori era rănit, dăruindu-i din plin fân și porumb. Atunci însă când luptele au încetat, calul n-a mai primit din partea soldatului decât iarbă uscată și a fost pus să ducă în spate mari poveri de lemne tăiate din pădure, fiind supus unui crud și înrobitor tratament.
După o vreme, vestea despre un nou război a ajuns la urechile soldatului, iar acesta nu a stat mult pe gânduri, așa că a pus pe calul său îmbrăcămintea grea de luptă, și a încălecat, purtând peste el armura-i groasă și împovărătoare.
Calul nu a rezistat mult timp și s-a prăbușit sub acea copleșitoare greutate, spunându-i apoi stăpânului său: „Va trebui să mergi la război pe propriile tale picioare, întrucât m-ai transformat din cal în măgar. Cum te-ai putea aștepta să mă preschimb, dintr-o dată, înapoi într-un cal?"
Cine are urechi de auzit să audă... până nu ne ajunge mânia lui Dumnezeu!
