… De ce? Răspunsul este simplu - afirmă comentatorii avizați. Pentru că - bunăoară, în cazul UDMR, care a părăsit sala de plen la dezbaterea votului prin corespondență, prezența masivă la vot a celor peste 3 milioane de români din Diaspora ar putea duce UDMR sub pragul de 5 la sută necesar intrării în Parlament. Așa încât „motivația" udemeriștilor, la vremea respectivă, cum că dezbaterea proiectului de lege privind votul prin corespondență s-ar fi desfășurat în procedură de urgență fără susținerea amendamentelor, a fost și naivă, și… parșivă. E treaba lor… Sunt minoritari!
Însă, apropo de Diaspora. Din 2004 încoace, Diaspora a fost - în opinia multor analiști politici - un uriaș factor de progres, pentru că a adus o mentalitate democratică în zonele cele mai conservatoare ale societății. Apoi, faptul că votul românilor din Diaspora a reușit, în câteva situații, să răstoarne soarta câștigării (ori pierderii) alegerilor din țară - mai ales, în cazul „prezidențialelor" -, i-au făcut pe unii dintre politicieni noștri demagogi (care, odinioară, plângeau, cu lacrimi de crocodil, pe umerii românilor… înstrăinați!) - de udemeriști, nu mai vorbim! - să privească cu o anumită teamă forța de vot a acestora! De aici, și discuțiile pro și contra (tergiversările) asupra adoptării și aprobării votului prin corespondență.
Dar, dincolo de alte considerente, pe românii de rând (grosul votanților, în fond) i-a dezgustat (dezamăgit, puțin spus!) atitudinea unor partide - așa-zise, românești - care, de dragul realizării, ca UDMR, a unor viitoare „majorități parlamentare" au „boicotat", la un moment dat, adoptarea votului prin corespondență!
Lăsând, însă, la o parte această atitudine duplicitară - specifică politicienilor dâmbovițeni - nimeni din tabăra lor nu a răspuns la o întrebare: de ce se află, în anul de grație, 2016, circa 3,5 milioane de români în spațiul european? Cât populația unei țări de dimensiunea Albaniei? Mai mult, de ce exodul, în loc să fie stopat, se amplifică? Și întrebarea are un „substrat", câtă vreme, potrivit unui studiu realizat pe un eșantion de 2.306 de respondenți din șapte țări, între care și România, peste 35% dintre românii din mediul urban au declarat că vor să se mute definitiv în altă țară. Însă depopularea României are și alte cauze. Între acestea, scăderea dramatică a ratei natalității și pentru că familiile românilor au fost împovărate cu facturi, taxe și impozite greu suportabile, în condițiile în care și șomajul a crescut alarmant.
Cu privire la rata natalității, semnalul de alarmă a fost tras, la un moment dat. Au lipsit însă măsurile de cointeresare a populației de a se reproduce, de a nu mai părăsi țara. Potrivit datelor INS, rata natalității scăzuse, la un moment dat, la 11,2 născuți vii la mia de locuitori. Asta în timp ce, conform aceleași surse, rata mortalității infantile (decedați sub un an la mia de născuți vii) a înregistrat o creștere cu 10,8 la mia de locuitori, față de 9,3 la mie. Spuneam că semnalul a fost tras, instituțiile specializate avertizând că, dacă nu se vor lua măsuri de cointeresare, la orizontul anilor 2020-2025, natalitatea va scădea dramatic în țara noastră. De asemenea, populația va fi tot mai îmbătrânită, odată cu creșterea speranței de viață. Totodată, investitorii nu se mai înghesuie pe o piață mult subdimensionată, iar, pe cale de consecință, va fi afectat și viitorul economiei românești.
Perspectivele? Sumbre și din alt punct de vedere: viitorul pensiilor. Românii nu pot prevedea exact câți bani ar putea primi de la stat, după vârsta de pensionare. Este, însă, evident că deficitul bugetului de asigurări sociale crește de la an la an, deoarece populația îmbătrânește. În anul 2020 ar urma să iasă la pensie „decrețeii", născuți în 1967, după ce statul român a interzis avortul. Numărul mare de pensionari din 2020 va dezechilibra puternic bugetul asigurărilor sociale, care oricum prezintă un deficit considerabil. În prezent - conform datelor oficiale -, pensia reprezintă circa 40% din salariul mediu. În 2060, nivelul va scădea la 28%. Concret, dacă acum pensia medie este de circa 830 de lei, în 2060 nivelul acesteia va ajunge la echivalentul a 570 de lei din prezent, dacă gradul de îmbătrânire a populației continuă ca până acum.
Fapt este că multe state (nu însă și România) care se confruntă cu fenomenul de scădere a natalității și îmbătrânirea populației iau măsuri de cointeresare a populației de a avea mai mulți urmași. Spania, de exemplu - patria adoptivă a multor români - plătește 2.500 de euro pentru fiecare nou-născut, iar rezultatele pozitive au început să apară. Țările nordice, care acum 15-20 de ani aveau populația foarte îmbătrânită, sunt acum campioanele natalității. Dacă la ei se poate, de ce nu s-ar putea și la noi? Pentru că - așa cum ne dezvăluie, zilnic, procurorii DNA - s-a furat pe rupte. Abia, în 2015, Guvernul Ponta IV - care, iată, a dispărut - a lansat două proiecte: unul de Cod Fiscal și cel de Procedură Fiscală. Vor aduce ele mici îmbunătățiri în viața românilor? Vom vedea.
Ar mai fi și altceva de făcut. În primul rând, ar trebui să se stopeze (și nu să se încurajeze!) exodul forței de muncă în străinătate. S-ar impune apoi măsuri pentru asigurarea unei siguranțe economice și a unui confort social, pentru toți cetățenii României. În al treilea rând, să se creeze condiții pentru a se putea plăti, ca și în alte țări civilizate, îndemnizații (dar nu simbolice!) pentru fiecare nou-născut. Opinia unanimă este că, dacă ar exista în România o siguranță a zilei de mâine, nu s-ar mai pune problema depopulării țării.
Asta ar trebuii să le fie clar celor care conduc destinele țării. În prezent și în viitor! Și care, acum, în mod demagogic „plâng" (cu lacrimi de crocodil) pe umerii românilor din Diaspora!
Dar, cine-i mai crede?!
