Sâmbătă, 24 septembrie 2016, de la ora 17.00, va avea loc, în comuna Măgherani, județul Mureș, vernisajul Galeriei de Artă a artistului elvețiano-român Alexandru Crișan.
Locul unde se desfășoară evenimentul prezintă un interes aparte: șura de odinioară, transformată de artist în spațiu de locuit și atelier de creație (respectând tradiția și specificul construcțiilor secuiești), a primit, în 2014, Premiul special al juriului,
cu ocazia concursului „Transformarea șurilor", lansat de Centrul Cultural al județului Harghita.
Alexandru Crișan, născut în 1950, absolvent al Universității Naționale de Artă din București, este stabilit în Elveția de mai mult de 30 de ani. Debutează ca tânăr pictor la vârsta de 17 ani, premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar după absolvirea studiilor superioare, decide să plece din țară, și din ianuarie 1983, se stabilește în zona franceză a Elveției.
În ultimele trei decenii a expus în Italia (Roma), Spania (Cadaqués, Figueras), dar mai ales în mai multe orașe din Elveția: Geneva, Lausanne, Montreux, Aigle, Romont etc. Creațiile sale sunt prezente în colecții private din Europa și Australia.
Alexandru Crișan, pe lângă activitatea sa ca artist, a predat, în Elveția, cursuri de istoria artei și design.
„Munca mea reprezintă un strigăt primar" - îi place artistului să repete. Uitându-ne la lucrările sale, putem sesiza prezența unei expresii realiste și prezența unei expresii senzoriale sau chiar viscerale, care ne dezvăluie o emoție profundă.
Subiectele ultimelor lucrări caută să reprezinte relația de degradare a corpului uman prin trecerea anilor (seria „Delabrement"/ degradare), relația cu moartea (seria „Convorbiri cu Thanatos") sau poziția artistului în societatea contemporană de consum (sculptura ,,Ecce homo"). De subliniat este și exploatarea straturilor subconștiente, unde, inspirat din mitologia aborigenă australiană, visul apare mai important decât experiențele empirice (seria de lucrări „Dreamtime" / Timpul visului). Admirator al unor mari artiști solitari precum Van Gogh, Giacometti, Soutine, De Kooning sau Cy Twobly, Alexandru Crișan concluzionează: ,,Ceea ce este cel mai important în artă e ceea ce nu se poate explica".
După vernisajul din 24 septembrie 2016, „Galeria Atelier" poate să fie vizitată numai după anunț prealabil. Mai multe informații, la numărul de telefon 0040 748 466 981 sau prin e-mail crisan©bluewin.ch
„Sensibilitatea exagerată și inteligența picturală se conjugă în lucrările lui Alexandru Crișan pentru a exprima părțile noastre ascunse, ceea ce noi nu vrem să recunoaștem pentru noi înșine. Soliditatea construcției și justețea rapoartelor de culoare îndrăznețe sufocă violența emotivă și lasă să transpară tandrețea."
Philip Sandoz
„Văzându-l pictând, torturând materia, negând-o, jucându-se de atâția ani cu ea, s-ar zice că niciodată, dar niciodată, nu s-ar putea opri. Că este o chestiune de viață și de moarte, că actul este indisolubil legat de destinul său. Alt limbaj, poate unic. Un alt suflu, al celor care se situează cu precizie între cuvinte, și neștiind pe care să-l aleagă.
Ludic câteodată, în zilele luminoase, râzând răsunător, el scotea culorile sale cele mai vii, culorile pământului, ale câmpului, culorile cerului. S-ar fi zis că dansa în acele clipe. Că totul aparținea prezentului, târând mulțimea amintirilor în vântul domol de răsărit.
Dar mă rătăcesc, tu te pierzi, cu toții suntem derutați oarecum în fața picturii și personalității sale ca și când ne-am afla în fata unuia din acel monștri sacri... născuți din vechile legende terifice ale Transilvaniei. Unul din aceia care atrag o cohortă de admiratori, de întrebări și interminabile repuneri în chestiune. Unul dintre aceia care lărgesc universul omului cu bufoneria lui, cu pasiunea sa și cu condiția sine qua non de supraviețuire: Creația."
Magaly Woeffray
„La peinture du rire et de l'oubli". Reluat și parafrazat după cartea lui Kundera, titlu ce poate fi aplicat tot atât de bine și la opera lui Alexandru Crișan. Cu condiția că râsul să fie scârșnire, iar uitarea voită. Rânjet derizoriu sau bucurie, pentru a stigmatiza absurditatea lumii și dificultatea de a exista. Necesitatea eliminării unei (de)formații academice care înlocuiește expresia individuală prin convenții speciale.
„Munca mea reprezintă un strigăt primar." Dar ce parcurs paradoxal! Când, în 1983, Crișan sosește în Elveția (...), decide să reînceapă totul de la zero. Își impune să uite tot ce a învățat în instituțiile de artă, lucru pe care îl punea în aplicare în compoziții abstracte și estetizante din perioada română, să renunțe la toate cunoștințele dobândite pentru a regăsi pulsațiile profunde și pentru a elimina fără cruțare orice efect seducător, să lucreze repede, repede, pentru a împiedica orice control, să scurtcircuiteze orice veleitate teoretică, pentru a se angaja într-o formă de automatism visceral și gestual, însă trăit, și nu artificial."
Frangoise Jaunin
