EVENIMENTELE INTERNAȚIONALE CARE AU CONDUS LA DECLANȘAREA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL ȘI PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA CONFLAGRAȚIE (XXXI)

Ofensiva dușmană a pornit în noaptea de 23/24 iulie asupra frontului ocupat de divizia 34 rusă. Întregul front al armatei a IV-a rusă avea parte de aceeași încercare, dar mai îngrijorător în poziția cuprinsă între Movilenii de Jos de pe Siret și între calea ferată Focșani - Mărășești; Pădurea Neagră a fost lovită mai ales de obuze cu gaze axfisiante. În 24 iulie la ora 4:30 dimineața, infanteria inamică, precedată de valurile de gaze axfisiante, a pornit la atac. În prima linie se aflau diviziile 216 și 89 germane și 12 bavareză. Atacul german a reușit să spargă frontul deoarece nicio altă unitate rusă nu era în apropiere pentru a astupa această breșă, iar trupele românești ale Armatei I erau departe pe stânga Siretului, la sud de Tecuci. Când erau aproape siguri de victorie, ca din senin, au sosit în spatele fugarilor diviziei 34 ruse primindu-i și pe aceștia ca și pe germani în baionetele și în focurile lor, românii care au trecut în viteză de pe un mal pe celălalt al Siretului. Fără a se lăsa prea mult descumpăniți, germanii și-au completat efectivele, pe când românii se pregăteau pentru o luptă deznădăjduită.

Divizia 5 română, după marșul executat în cursul nopții de 23/24 a ajuns în regiunea Cosmești din deal și Cosmești din vale. Este rugată stăruitor de către ruși să le vină în ajutor. Din partea comandamentului Armatei I a primit ordin să-i ajute pe ruși și să restabilească situația prin reocuparea satului Străjescu și apoi să înainteze spre satul Ciușlea.

Restul forțelor Armatei I, în această zi, erau dispuse astfel: Divizia 2 Roșiori împreună cu un regiment de infanterie și un grup de artilerie, ocupă malul stâng al Siretului, respingând micile detașamente inamice care au trecut sau încercau să treacă Siretul pe malul stâng; Divizia 9 ocupă malul stâng al Siretului până la Băltărețul, lângă podul Cosmești; Divizia 5 în regiunea Cosmești; Divizia 14 în Umbrărești - Tămășeni, pădurea Dorasca; Divizia 13 spre Matca; brigada Călărași, fără cai, la Torcești; artileria grea este în parte pe dreapta Siretului pentru a lupta de front, iar cealaltă parte se afla pe malul stâng al Siretului pentru a bate în flanc și în spate atacurile inamicului care ar înainta spre Mărășești. Deși hotărârile erau luate la iuțeală pentru a îndrepta trădarea rușilor, inamicul ataca mereu și se apropia de satul Străjescu, pe care l-au și ocupat, alungându-i pe puținii ruși care au mai zăbovit acolo. În după-amiaza zilei de 24 iulie, primele trupe sosite în ajutor au fost regimentul 8 Buzău și regimentul 3 Vânători care au primit ordin să restabilească de urgență situația. Ele au mers la atac susținute și de unități din regimentul 32 infanterie. În vederea acestei lupte au fost luate informații de la comandanții ruși care au dat asigurarea că satul Străjescu este ocupat și ținut de trupele lor ca și restul frontului. Mințiți, comandanții români au înaintat spre sud unde, deodată, au fost primiți cu o ploaie de focuri de arme și mitraliere care au înjumătățit efectivul trupelor românești încă din primele clipe. Între timp rușii au fugit. În această situație, cu toate eforturile lor, nu au izbutit să înainteze spre Străjescu. În cele din urmă au renunțat la acest plan și s-au orientat cu succes spre satul Doaga și malul sudic al pârâului Gârla Morilor. Doar cât au ocupat aceste poziții și inamicul a și început un bombardament înverșunat în seara zilei de 24. Inamicul privea cu necaz faptul că, deși au fugit rușii din fața sa și au reușit să spargă frontul, acest front s-a refăcut, și a căpătat forța necesară pentru a rezista. În noaptea de 24 și 25 au fost date trei atacuri asupra satului Doga, însă bravii noștri oșteni i-au decimat pe atacatori, iar surpriza inamicului a fost dată de faptul că cei câțiva prizonieri pe care i-au luat erau români și nu ruși, cu care li se spusese că se vor confrunta.

În ziua de 25 iulie, începând cu ora 8 dimineața, a început bombardamentul inamic asupra pozițiilor noastre ocupate de Divizia 5. Răspunsul a fost unul pe măsură, pregătind atacul românesc care trebuia să înceapă pe la ora 11 pe direcția Străjescu - Ciuslea. Acest atac al nostru nu a mai putut avea loc deoarece inamicul era cu mult superior și pe de altă parte a avut inițiativa, ceea ce le-a permis lor să atace. „Atacurile dușmanului asupra frontului ocupat de Divizia 5 Română, sunt înecate în sângele atacatorilor; câmpul dintre Străjescu și Doaga este negru de cadavrele dușmanilor". Inamicul a găsit însă în dreapta pozițiilor române un loc prielnic pe unde atacurile puteau penetra: pe la Bisighești și Moara Albă de unde divizia 71 rusă a rupt-o la fugă chiar înainte de începerea atacului inamic. Această parte a frontului a devenit vulnerabilă și va fi exploatată de germani și mai târziu. Trupele române s-au menținut pe pozițiile lor prin atacuri de front, iar atacul decisiv avea să se dea acolo unde rușii au părăsit câmpul. Pe la orele 13-14 s-a primit vestea că pe la Bisighești și Moara Albă, găsind locul liber, coloane puternice germane au străpuns frontul, se îndreaptă către nord și s-a pierdut legătura cu divizia 13 rusă care, până cu puțin timp înainte, se aflase în dreapta diviziei 71.

(va urma)

 

Lasă un comentariu