Pe 28 noiembrie s-au împlinit 97 de când criticul şi istoricul literar Cornel Regman a văzut lumina zilei, în localitatea Daneş, din judeţul Mureş, ca fiu al lui Ioan şi al Victoriei, năcută Cristea. Deşi dintr-o familie modestă, graţie inteligenţei cu care a fost înzestrat, viaţa îi poartă paşii lui Cornel Regman spre Cluj-Napoca, unde începe studiile de filologie, pe care le va absolvi la Sibiu, unde universitatea din Cluj se mutase temporar în timpul războiului. Dornic de autodepăşire, Regman îşi va continua studiile la cel mai înalt nivel, cel doctoral, devenind în anul 1973 doctor în filologie cu o teză despre Ion Agârbiceanu, Agârbiceanu şi demonii.
Deşi a avut un debut literar încă din anii studenţiei, iar mai apoi colaborând cu reviste precum Steaua, Tribuna, Viaţa românească, Tomis, România literarăş.a, debutul editorial va avea loc abia în anul 1966, cu volumul Confluenţe literare. Cu toate acestea, celui dintâi volum i se vor succeda cu repeziciune şi altele precum Cică nişte cronicari...(1970), Colocvial (1976), Explorări în actualitatea imediată (1978), Noi explorări critice (1982), De la imperfect la mai puţin ca perfect (1987), Nu numai despre critici (1990), Ion Creangă. O biografie a operei (1997) ş.a.
O asemenea activitate literară nu putea rămâne neobservată de critica vremii, astfel că Regman va primi de-a lungul carierei numeroase premii, dintre care amintim Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Colocvial" (1976), Premiul „Titu Maiorescu" al Academiei Române pentru volumul „Nu numai despre critici" (1990) şi Premiul „Opera Omnia" al Uniunii Scriitorilor (1998)
A făcut parte, alături de Ion Negoiţescu, Radu Stanca, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Balotă, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, din Cercul literar de la Sibiu, unde s-a remarcat ca un critic „rău", după cum menţionează Alex. Ştefănescu: „Comentariile sale se citeau, tocmai de aceea, cu plăcere. Nu era vorba, în scrisul său, de o răutate reală, ci de una jucată, folosită ca instrument critic. Textele literare erau încercate prin muşcare, aşa cum erau încercate pe vremuri monedele pentru a se constata dacă sunt de aur sau doar poleite cu aur."1
Pentru toată munca depusă în slujba literelor româneşti, din 1999 şcoala din comuna natală, Daneş, poartă cu onoare numele lui Cornel Regman. Pentru că anul acesta s-au împlinit 80 de ani de la construcţia actualei clădiri a şcolii, pe 28 noiembrie Daneşul a fost gazda unui eveniment cu dublă semnificaţie: aniversarea şcolii, dar şi a patronului său spiritual.
Astfel, la căminul cultural din localitate, a avut loc un eveniment la care au participat elevi şi dascăli ai şcolii din comunăşi ai câtorva şcoli din oraş, autorităţi locale şi judeţene, preoţi din comună, precum şi simpli dănăşeni, dornici de a cunoaşte mai multe despre cel care este, poate, cea mai de seamă personalitate a satului lor. În acest sens, după scurte momente de evocare a vieţii şi activităţii lui Cornel Regman, s-a desfăşurat un concurs de creaţie literară, deoarece pentru un artist al cuvântului, nu se putea aduce omagiu decât prin cuvânt. Totuşi, de data aceasta, purtători de cuvânt nu au mai fost dascăli sau personalităţi din comună, ci chiar elevii de şcoala din Daneşşi de la câteva şcoli din Sighişoara. Aceştia au avut de creat texte literare, valorificând citatul lui Regman, care sugerează că inspiraţia pentru creaţie, pentru text, nu trebuie căutată undeva într-un abis, ci ea se găseşte chiar foarte aproape de fiecare dintre noi: „...evenimentul se transformă spontan în prilej de poezie..."2. Tinerii creatori s-au arătat maeştri ai cuvântului, deoarece au scris lucrări apreciate de un juriu alcătuit din cadre didactice de specialitate, care însă a avut menirea de a alege între cele mai bune lucrări dintre cele bune. Pe lângă momentele de creaţie literară, în care fiecare şi-a citit compunerea, elevii de la şcoala gazdă au susţinut şi momente artistice de dans, cântece patriotice şi colinde, evenimentul având loc în Postul Crăciunului, cu puţin timp înainte de Ziua Naţională.
„Cornel Regman este unul dintre simbolurile spirituale ale Daneşului. Trăim într-o lume dedicată materiei şi este foarte greu să reclădeşti o comunitate aşa cum a fost înainte, iar această recladire nu se poate face decăt prin simboluri, prin modele viabile. Am încercat să-l omagiem în fiecare an pe acest mare intelectual al Daneşului, dar nu numai al Daneşului, pentru că el e unul din intelectualii de frunte ai recuperării culturii române de după perioada proletcultistă, iar prin temeinicia celor spuse este un critic realmente profund. Am vrea să transmitem şi copiilor un orgoliu corect legat de tradiţiile şi valorile spirituale pe care Daneşul le-a avut şi pe care sper să le mai aibăşi să le mai dea şi în continuare", a transmis prof. dr. Marius Iosif, de la şcoala gazdă, referindu-se la personalitatea lui Cornel Regman şi la evenimentul prin care acesta a fost omagiat.
Mulţumim tuturor celor care s-au implicat în eveniment şi felicităm copiii şi pe dascălii lor, care şi-au rupt din timpul preţios pentru a ne fi alături, având speranţa că dragostea copiilor pentru lectură încă este vie şi că din micii scriitori de azi se vor ridica marii artişti ai cuvântului din anii ce vor urma.
1 Alex. Ştefănescu, Cornel Regman dixit, în România literară, nr.3/2012
2 Cornel Regman , Confluenţe literare, cap. „Poet naţional şi popular", Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 245
