• Cred că toată lumea este de acord că părțile trebuie să se așeze la masa negocierilor. Problema este cine va arbitra, în condițiile în care PREȘEDINTELE României și-a arătat partizanatul față de o parte?
• Noi ne consumăm energiile în lupte fratricide în condițiile în care Vladimir Putin îl vizitează pe Viktor Orban la Budapesta. Nu mai e un secret pentru nimeni că Ungaria visează la o halcă consistentă din România (vechea lor obsesie, Transilvania) în pofida unor declarații oficiale de „bună vecinătate", „democrație" etc. Așa cum nu mai miră pe nimeni faptul că Rusia ne poartă sâmbetele, în condițiile în care Vladimir Putin i-a dăruit de curând antiromânului Dodon, președinte al Republicii Moldova, o hartă a așa-zisei Moldove Mari, cu Moldova de pe cele două maluri ale Prutului, împreună. Desigur, cu Moldova din România ruptă de România. Vrea, probabil, să îi sugereze un posibil „obiectiv" și sprijinul Rusiei pentru o astfel de posibilă faptă. Atenție, ROMÂNIA! Te ocupi de altceva când cineva… se ocupă de tine!
• Îmi amintesc că în `89 Ceaușescu a trimis muncitori din Oltenia, și poate și din alte locuri din România, înarmați cu bâte, să-i liniștească pe cei care în Timișoara cereau în stradă libertatea. Din fericire, aceștia au fost rezonabili și nu au intrat în acest joc de linșaj pus la cale de Securitatea de atunci, desigur, prin liderii ei. Metoda de a asmuți între ele și ei: clase sociale, locuitori din diverse părți ale țării, iar acum, de diverse orientări politice și revendicative, nu e nouă. Doar actorii și mai ales păpușarii s-au schimbat. Doamne, apără România, de provocările ce se prefigurează!
• Lăsați vorbele mieroase și patetismele de genul că odraslele, copiii, „Trebuie să învețe ce e democrația" sau „Trebuie să învețe să lupte când libertățile le sunt știrbite" etc. Copiii nu au ce căuta la mitinguri și demonstrații! Pe lângă faptul că cei mai mulți nu înțeleg ce se petrece, și doar imită ceea ce văd, se poate pune oricând în pericol securitatea lor fizică, fiindcă mitingurile și demonstrațiile sunt locuri… imprevizibile. Ca să nu mai spun că uneori sunt martorii violențelor și ai unui limbaj suburban.
• Contramanifestație este, conform DEX, „o manifestație care se opune alteia". Lovitură de stat (din franceză coup d'État) sau puci (din germană Putsch) se numește (după Wikipedia) o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei formată din ofițeri militari sau comandanți paramilitari aparținând aceluiași stat, folosind forța. Se deosebește de revoluție prin aceea că la revoluție există o participare masivă a populației la procesul de schimbare.
• Aud diverse persoane vorbind dezamăgite sau chiar disprețuitoare despre… „țara asta". „Țara asta" în sus, „țara asta" în jos. Că-i așa și așa. „Țara asta", la persoana a III-a, singular, sună, cel puțin în percepția mea, ca ceva mai de departe, ceva detașat de tine. Așa să fie? „Țara asta" este de fapt țara lor și a noastră. Nu ar fi mai corect să vorbească și să vorbim nu de „țara asta", ci de „țara noastră", ca de ceva ce este al nostru, ca ceva ce ne aparține și căreia îi aparținem, și afectiv și efectiv? Fiindcă ea nu e cum am vrea noi nu-i vina ei, ci a noastră, a felului cum o gospodărim, cum ne comportăm, cum muncim, cum trăim, ce idealuri avem etc. Spuneți „țara noastră", că e mai firesc și se va deduce corect că sunteți trup și suflet cu ea și în ea. Arătați că vă pasă, nu de „țara asta", ci de „țara noastră"!
• La data de 9 februarie 1925, murea de tuberculoză, la spitalul din Târnăveni, profesoara Elena Sîmtion (n. la Blaj, în 1873), cunoscută mai ales prin pseudonimul de poetă, „Elena din Ardeal". A publicat două volume de versuri: „Stropi de rouă", la Tipografia „Tribuna Poporului" Arad, 1902 și „Din inima țării", Tipografia „Cartea Românească" din Târnăveni, în 1923. Din octombrie 1919 a fost profesoară de limba română la Școala medie mixtă din Târnăveni, actualul Gimnaziu de Stat „Traian". A fost, prin scris și prin atitudine, o luptătoare pentru drepturile românilor ardeleni înainte de 1 Decembrie 1918, luptând și militând pentru consolidarea UNIRII MARI, după această dată. Ca semn de prețuire, începând din 1990, Cenaclul literar din Târnăveni se numește „ELENA DIN ARDEAL".
