Gând de lumină și admirație

„Femeia este sufletul bărbatului, lumina care îl călăuzește" (Cervantes)

La 8 martie, la nivel planetar, este sărbătoarea celor care poartă simbolul frumuseții în lume - femeile.

Este un gest de gingășie și de prețuire, care întruchipează frumosul și dragostea, matricea de împlinire, dar și de existență a lumii.

Ziua femeii este dublată în chip fericit și de simbolul primăverii, al revenirii întru floare și bucurie, întru frumos și rodnicie. Această zi a devenit o sărbătoare de suflet, ofrandă a prețuirii femeii de lângă noi, gest de inimă, de gratitudine, de ocrotire și de dragoste. În această zi, gândurile și sufletele copiilor, adolescenților, ale celor maturi trebuie să se îndrepte spre mamele lor, ale bărbaților spre soțiile lor, într-un întreg univers de iubire, de stimă, de apreciere a femeii, fie că este ea iubită, soție, colegă de serviciu sau mamă.

Și poate că niciodată în această zi de primăvară acest univers de sentimente nu este mai viu și mai frumos exprimat decât prin gestul simplu de a dărui un mărțișor sau o floare, ceea ce se transformă în cel mai convingător argument al sentimentelor aceluia care îl oferă față de persoana care îl primește.

Ghiocelul, simbol al primăverii, exprimă puritatea și gingășia ivite în trupul micii flori pe care cu tandrețe o putem oferi soției, mamei, iubitei, prietenei, colegei de muncă.

Femeile sunt jumătatea de frumos a noastră, a bărbaților, tărâmul de tandrețe, fără de care lumea nu s-ar putea considera întreagă, n-ar mai avea armonie și echilibru.

Fără de ea cu toate clipele de fericire sau de necaz, viața ar fi asemenea unui orologiu care nu a bătut, asemenea unei bărci în derivă fără pânze, busolă, fără albatroși și dor de casă.

În cântecul șoptit al mamei și ochilor ei aprinși de griji și neliniști, am găsit cu toții liniștea copilăriei noastre și primele imagini despre lume.

Mamei i-a închinat poetul popular prinosul sufletului său în cele mai alese cântece mărturisind cu o tulburătoare sinceritate: „Mamă, mamă, dor de mamă...". Mamei i-au închinat imnuri dintre cele mai înălțătoare poeții culți din toate timpurile. Cine poate uita chipul dârz plin de patriotism și demnitate al mamei lui Ștefan cel Mare zugrăvit de popor și reluat de Neculce ș-apoi transpus în versuri de Dimitrie Bolintineanu.

Încă din mitologia greacă chipul mamei, al femeii ne apare în multiple ipostaze gândindu-ne la frumoasa Elena, soția lui Menelau, Penelopa, soția lui Ulise, la chipul măicuței din balada Miorița, figura Anei, simbol al jertfei zidirii, chipul mamei oglindit în opera Amintiri a lui Ion Creangă, a Vitoriei Lipan din Baltagul, a Mariei lui Brâncoveanu, îndurerată de decapitarea la Istanbul a soțului și a celor patru fii ș.a.

În credința noastră strămoșească metaforă a eternității rămâne Fecioara cu pruncul sfânt, întruchiparea sublimă a iubirii creștine, în fața căreia ne rostim ruga cea de taină. La stima, dragostea și dăruirea mamei suntem datori să răspundem cu aceleași sentimente, întorcându-i necontenit, prin faptele noastre de zi cu zi, prinosul recunoștinței ce i-o datorăm.

În poarta acestei noi primăveri, un gând de proaspătă lumină, de iubire, căci veșnică e numai iubirea după spusele poetului „Dragostea-i unica vecie dată nouă" (V. Voiculescu).

Sărbătoarea voastră, a femeilor, este de fapt sărbătoarea fiecăruia dintre noi, care vă purtăm în suflet ca pe o neprețuită comoară pentru că întotdeauna numele tău FEMEIE înseamnă iubire și admirație.

Urăm tuturor femeilor prosperitate și fericire, să fie pururi frumoase, demne, iubitoare de neam, de țară!

Lasă un comentariu