„Sunt elevă în clasa a VI-a şi dacă îmi fac temele la toate disciplinele pentru a doua zi, mă culc la orele 11,30, aproape în fiecare noapte", îmi mărturiseşte fetiţa din vecini.
Îmi amintesc că prin anii 1990, printr-o lege, a mai existat o încercare de reducere a volumului exagerat al temelor pentru acasă date elevilor, care însă a fost nesocotită şi a rămas fără urmări. Nici în prezent ghiozdanele elevilor nu sunt mai uşoare, iar volumul temelor pentru acasă este îngrijorător. Temele pentru acasă, un subiect care se discută de mult în spaţiul educaţional românesc, a constituit motiv de dezbatere şi în alte ţări. Astfel, spre exemplu, în Franţa, în 2012, preşedintele Holland a anunţat că v-a începe reforma în învăţământ prin eliminarea lecţiilor pentru acasă. Măsura urmărea să îmbunătăţească nivelul de educaţie al elevilor francezi, în special pentru elevii din zonele defavorizate, ai căror părinţi nu puteau să-i sprijine în acest sens. La o şcoală elementară din Mariland, profesorii le cer elevilor să citească literatură beletristică în fiecare seară, 30 de minute, în locul temelor pentru acasă.În Nashville Tenesse, profesorii au decis să acorde note şi deci credite suplimentare la temele pentru acasă, determinând în acest fel elevii să-şi folosească timpul cât mai eficient.
Pornind de la o realitate incontestabilă, Ministerul Educaţiei, printr-o iniţiativă legislativă, trage un semnal de alarmă adresat celor implicaţi în procesul de învăţământ. Privitor la reducerea volumului îngrijorător şi împovărător al temelor pentru acasă, Ministerul oferă elevilor prilejul unei educaţii care să le echilibreze corect sarcinile, cât şi timpul lor liber. Considerând că se acordă astfel şansa unei educaţii care să ţină cont de psihologia dezvoltării minţii copilului, la anumite vârste, mulţi părinţi se bucură şi apreciază iniţiativa Ministerului Educaţiei de a reduce volumul de teme pentru acasă date copiilor. Sperăm că elevii se vor elibera în acest fel de vestitele comentarii învăţate pe de rost, de exerciţiile rezolvate mecanic, de manualele greoaie, abstracte, fără coerenţă. Sunt şi părinţi care au înţeles eronat iniţiativa Ministerului Educaţiei de a reduce volumul temelor pentru acasă, considerând-o ca pe o încurajare adresată elevilor de a nu-şi mai face temele, de a nesocoti şcoala. Am convingerea că iniţiativa legislativă a Ministerului se bazează pe buna credinţă şi pe interesul comun al profesorilor, al părinţilor, cât şi al elevilor. Această situaţie a temelor copleşitoare date elevilor pentru acasă este generată de lipsa unor reforme profunde, substanţiale în sistemul de învăţământ românesc, ale cărui carenţe se manifestă la nivel de mentalitate, programe şi metode pedagogice. Cu certitudine problema se poate rezolva numai prin modificarea curriculei şcolare, a structurii manualelor, nemaivorbind de indiferenţă şi lipsă de răspundere. Reformarea sistemului de învăţământ de la noi face paşi mărunţi, dar ordinul ministerului educaţiei prin care se urmăreşte reducerea volumului împovărător al temelor pentru acasă este cu siguranţă un asemenea demers. Atâta vreme cât programa şcolară şi multitudinea manualelor rămân la fel de încărcate, greoaie şi fără coerenţă, ne putem oare aştepta la un efect pozitiv şi benefic al acestei reglementări? Profesorul Harris M.Cooper, care este un specialist în domeniul psihologiei şi neuro-ştiinţelor a studiat timp de 25 de ani cât de eficiente sunt temele pentru acasă în procesul de învăţare şi care este impactul acestora asupra elevilor din clasele primare. În lucrarea intitulată The Battle over Homework. Common Ground for Administrators, Teachers and Parents, demonstrează faptul că temele pentru acasă au efecte negative asupra copiilor, aducând motivaţii în acest sens. Profesorul subliniază faptul că temele generează o atitudine negativă faţă de şcoală din partea copilului încă de la primul contact cu aceasta. Temele pentru acasă împiedică copiii să fie odihniţi pentru a fi atenţi şi productivi în timpul petrecut la şcoală. Lecţiile pentru acasă afectează şi relaţia părinte-elev deoarece acesta devine refractar atunci când părintele îl pune să îşi facă temele. Profesorul Cooper nu este de acord nici cu temele date în timpul vacanţelor, când consideră că elevul ar trebui să fie implicat în activităţi fizice, sportive şi de socializare, iar temele date în perioada vacanţelor le răpesc copiilor timpul pentru alte activităţi importante.
De altfel şi câţiva psihologi de pe la noi, referindu-se la această problemă, subliniază faptul că profesorii trebuie să înţeleagă că accentul trebuie pus pe ceea ce fac la clasă şi nu pe temele pentru acasă.
Aplicarea ordonanţei Ministerului Educaţiei referitor la reducerea temelor pentru acasă, va aduce cu certitudine un beneficiu atât elevilor, cât şi dascălilor, chiar dacă ea nu poate fi controlată în mod riguros. Punerea ei în practică se bazează pe buna-credinţă, pe încrederea în cei chemaţi să o aplice, cât şi pe interesul lor comun.
