Printre atâtea enormităţi zilnice, la 27 martie a.c. primeam şi o ştire îmbucurătoare! Proiectul de lege de revizuire a Constituţiei, cu privire la redefinirea familiei, a fost adoptat, pe articole, în plenul Camerei Deputaţilor. Formularea actuală din Constituţia României, la articolul 48, alineatul (1), este următoarea: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi". Cine sunt acei „soţi"? Este vorba despre o concesie făcută, aşa cum se proceda, în septembrie 1996, prin modificarea articolului 200 din Codul Penal, familiei homosexuale. Propunerea legislativă, adoptată în plenul Camerei Deputaţilor, după o iniţiativă a organizaţiei „Coaliţia pentru Familie" prevede, cât se poate de clar: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie". Aşa e normal să fie! Aşa e firesc să fie definită familia creştină! O modificare binevenită, pentru a nu confunda familia creştină cu posibila căsătorie între persoane de acelaşi sex, într-o familie homosexuală!
Deputaţii PSD, ALDE, PMP şi cei ai PNL au declarat că susţin acest proiect de lege, şi la votul final, din Camera Deputaţilor.
Declaraţiile reprezentanţilor partidelor n-au întârziat. „Vreau să-i felicit - a spus deputatul PNL Daniel Gheorghe - pe cei aproximativ trei milioane şi jumătate de români, care au semnat această iniţiativă cetăţenească de revizuire a Constituţiei. Avem de-a face cu o formă de exprimare a principiului suveranităţii poporului. Valorile familiei sunt fundamentale pentru societatea românească. Ca unul care susţine familia creştină, mie mi se pare un moment de referinţă pentru România. În ultima perioadă, valorile fundamentale, valorile morale, valorile identitare ale societăţii în care trăim sunt tot mai atacate, peste tot pe glob. Familia a devenit o ţintă. Acest demers presupune apărarea familiei, a întregii legislaţii şi a tuturor drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti care se cuvin tuturor persoanelor care convieţuiesc în familii. Nu se restrânge niciun drept. Eu, personal, voi vota pentru forma propusă de «Coaliţia pentru Familie»!". „Grupul PSD - menţionează deputatul Florin Iordache - va susţine această iniţiativă, pentru că, din punctul nostru de vedere, această clarificare în Constituţie este binevenită. Grupul PSD a susţinut, în integralitate, această iniţiativă. Ea trebuie adoptată cu două treimi din totalul numărului de deputaţi, asta însemna 219 voturi". „PMP susţine această iniţiativă - preciza deputatul Ionuţ Simionică. Cu toate că am trăit în Statele Unite, peste 10 ani, şi oamenii văd democraţia altfel, cred că trebuie să ne păstrăm valorile creştin-ortodoxe. Cred în familia formată dintr-un bărbat şi o femeie. Clar şi răspicat!". „ALDE susţine această iniţiativă - declară, la rândul său, şi deputatul Varujan Vosganian. Aş vrea să convingem opinia publică de faptul că această opţiune a noastră nu este îndreptată împotriva nimănui. Faptul că eu cred că într-o familie un copil trebuie să îi spună unuia dintre părinţi «mamă» şi celuilalt «tată» face parte din educaţia mea. Faptul că eu cred că şansa de revigorare a poporului român stă în familia care procreează şi care îşi educă odraslele în spiritul valorilor tradiţionale şi al năzuinţelor, care fac parte din destinul meu de român şi cred eu că fac parte din trăinicia noastră ca naţiune".
Sunt declaraţiile unor deputaţi, la 27 martie, cu doar o zi înainte de votul final, pe articole, care ar fi trebuit să urmeze în şedinţa în plenul Camerei Deputaţilor.
Noi, românii, am fi putut să fim scutiţi de această penibilă situaţie care, din păcate, şi-a făcut loc chiar în Legea fundamentală a ţării - Constituţia României. Răul acesta a plecat în luna septembrie a anului 1996, când au avut loc, în Camera Deputaţilor, dezbaterile, apoi votul în plen al deputaţilor şi senatorilor, asupra Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea articolului 200 din Codul Penal, privind homosexualitatea, o cedare ruşinoasă, inadmisibilă, cu consecinţe imprevizibile. Mai-marii invocau, atunci, ruşinoasa cedare, dând vina pe „ordinul de sus" al puternicilor Europei!
Acesta era motivul pentru care, la 6 septembrie 1996, rosteam, de la tribuna Camerei Deputaţilor, alocuţiunea „Articolul 200 - o sfidare a moralei creştine", cuprins în stenogramele parlamentare şi în cartea mea de publicistică „Transilvania din suflet". Redau, integral, alocuţiunea, pentru a dovedi că punctul meu de vedere a rămas acelaşi.
„Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Mă alătur colegilor mei parlamentari şi sunt împotriva articolului 200, în actuala formulare a textului de la alineatul 1, pentru următoarele motive:
Una din valorile societăţii româneşti, a neamului nostru atât de mult încercat în existenţa lui, o constituie păstrarea fiinţei naţionale şi prin legi nescrise.
Poporul român, născut creştin, şi-a aşezat, de când ne ştim, existenţa pe coordonate precum moralitatea, discreţia, demnitatea, sfiiciunea, bunul-simţ.
În contextul în care criminalitatea este în creştere, violenţa devine îngrijorătoare, violurile sunt alarmante, „moartea albă" face ravagii, evaziunile fiscale şi fraudele bancare constituie obişnuinţe zilnice, iar pedepsele sunt prea blânde, prin articolul 200, referitor la admiterea relaţiilor sexuale între persoane de acelaşi sex, se cere ceva ce nu concordă cu concepţiile moralei creştine, religioase, cu tradiţiile spirituale ale poporului român.
Un popor, cel dintâi născut creştin în Europa, cu „măsură în toate", care a dat o bună şi curată educaţie familiei şi copiilor, se simte jignit prin acest articol. Articolul 200, privind homosexualitatea, nu-i cerut - s-a spus aici! - de Consiliul Europei! El s-a născut la cererea organizaţiilor homosexualilor.
Un popor blând, condus de un mare bun-simţ, a fost, este şi va fi, întotdeauna, împotriva nefirescului. Un articol de acest fel constituie o jignire şi o sfidare a moralei, a bunului-simţ românesc, a legilor nescrise ale neamului".
Acesta era punctul meu de vedere, ca deputat PUNR de Mureş, neschimbat azi!
Cu toate că, în urma dezbaterilor asupra propunerii legislative, după votul pe articole, din 27 martie a.c., se anunţase că plenul Camerei Deputaţilor va da, la 28 martie a.c., ora 13, votul final pentru propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei, proiectul de lege, pe neaşteptate, a fost scos de pe ordinea de zi, deşi erau prezenţi în sală 280 de deputaţi, iar proiectul, fiind vorba despre o lege organică, avea nevoie, pentru a trece, de votul a 219 dintre ei (2/3 din numărul total de deputaţi, 329). Conform unor surse, proiectul de lege a dispărut de pe ordinea de zi, eliminat de Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, întrucât nu se ştia, cu certitudine, care e prima cameră sesizată. „Este Senatul, unde, anul trecut, proiectul a parcurs tot procesul legislativ, fiind pasat, înainte de a intra la vot, Camerei Deputaţilor, sau Camera Deputaţilor, care, şi ea, se spală pe mâini, în acelaşi mod josnic şi penibil!?". O falsă problemă în legătură cu întrebarea: cine ar trebui să voteze primul proiectul de lege, din moment ce procedurile sunt cunoscute? Oare ce a fost înainte: oul sau găina? Se pare că aceasta-i întrebarea care, şmechereşte, şi-o pun deputaţii şi senatorii!
Aflăm, cu stupefacţia explicabilă, că, iată, pupăză peste colac, Curtea Constituţională a României a amânat, ieri, 30 martie, cu trei luni, pentru data de 27 iunie, discutarea sesizării privind nerecunoaşterea căsătoriilor dintre persoanele de acelaşi sex! Totul, la cererea, din luna iulie 2016, a unei familii homosexuale, căreia i s-a refuzat, pe aceste meleaguri, recunoaşterea căsătoriei celor doi bărbaţi, făcută, în anul 2016, la Bruxelles. Ciudat! „Coaliţia pentru Familie" a depus, la Senat, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei, care prevede formularea că „familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat şi o femeie". Curtea Constituţională a României era de părere, în iulie 2016, referindu-se la iniţiativa cetăţenească, semnată de peste trei milioane de cetăţeni români, pentru revizuirea Constituţiei, considerând familia întemeiată în urma căsătoriei între un bărbat şi o femeie, că „îndeplineşte condiţiile privind exercitarea iniţiativei". Acum recurge, penibil, la „alba-neagra", jucând la două capete?
Va mai avea sau nu loc aşteptatul vot final, se întreabă, pe bună dreptate, şi membrii Asociaţiei „Coaliţia pentru Familie", căreia îi aparţine această iniţiativă? Ce spun acei apărători ai moralei, ai valorilor fundamentale ale Neamului, ai familiei creştine?!
