George Enescu spunea: „Folclorul nostru nu numai că este sublim dar te face să înţelegi totul. E mai savant decât toată muzica aşa-zisă savantă. Folclorul e mai melodic decât orice melodie; poate fi duios, ironic, vesel, drag".
Mai poate fi şi în zilele noastre folclorul, despre care vorbea marele muzician şi compozitor, un ,,leac" pentru suflet, ca odinioară? Mai reprezintă ceva pentru generaţia tânără? Unde să găsesc răspunsurile, decât la sursă?
Auzindu-l întâmplător, pentru prima oară, la o repetiţie de dinaintea unui spectacol la Palatul Culturii, am tresărit uimită. Căutând cu privirea un bărbat matur, care după timbrul şi gravitatea vocii dădea impresia maturităţii absolute, când colo… pe scenă un tinerel, la vreo 25 de ani pe atunci: Răzvan Năstăsescu. După vorbă, cânt şi port, nu regăsesc nici satul şi nici ţăranul de astăzi, cântecele interpretate de el, portul popular autentic românesc, mă duc în urmă, ca şi cum aş răsfoi biografii de demult, cu puţină imaginaţie - prin tablouri cu ciobani şi băciţe. Melodiile au o încărcătură emoţională grozavă, unele povestesc ritualuri specifice oieritului, dar predominantă este dragostea.
Au mai trecut de atunci câţiva ani, între timp, apariţiile sale tot mai dese la TV mă fac să cred că generaţia vârstnică este ajunsă din urmă cu paşi repezi de cea tânără.
Mereu ocupat, ba la cântat, ba că între timp s-a şi însurat, artistul şi familistul Răzvan Năstăsescu m-a onorat în cele din urmă cu răspunsul la nedumeritele mele întrebări.
- Aşa cum melodiile tale spun o poveste, aş vrea să te întreb dacă tu te integrezi sau te regăseşti în povestea cântecelor tale?
- Mă bucur în primul rând că aţi descoperit faptul că fiecare cântec în parte este o poveste... o poveste în care eu mă integrez atât trupeşte cât şi sufleteşte. Cele două zone folclorice care le reprezint, prin cântec, port şi grai, mi-au dat ocazia să aduc în faţa publicului iubitor de muzică populară cântece autentice de ciobănie, doine şi cântece de uliţă din Mărginimea Sibiului, dar şi învârtite, haţegane faine de pe Valea Târnavelor. Cei care îmi cunosc activitatea şi sunt la curent cu tot ce fac eu, ştiu prea bine povestea cântecelor mele, fiecare melodie în sine este o parte din sufletul meu, este o carte cu pagini de poveste muzicale. Iar pe cei care acum mă descoperă îi invit aproape de mine să-şi mai aline sufletul cu un cântec din suflet pentru suflet, să mă urmărească şi în cadrul Ansamblului Profesionist ,,Cindrelul Junii Sibiului", unde sunt colaborator şi unde îmi desfăşor activitatea din anul 2009!
- Când anume ai descoperit că ai înclinaţie către cântecul popular şi cine ţi-a îndrumat primii paşi în domeniul folcloric?
- Eu m-am născut în Târgu-Mureş, mama mea este din această zonă, dar ca subzonă folclorică Valea Târnavei Mici, tata este din zona Mărginimii Sibiului. Am absolvit Liceul Vocaţional de Artă din Târgu-Mureş şi Şcoala Populară de Arte tot din Târgu- Mureş. Eu cred că este nativ, mama mea Daniela are o voce extraordinară, pe care din păcate nu a valorificat-o. Am descoperit că am înclinaţie către acest domeniu artistic încă din clasele primare unde, la fiecare serbare, cântam şi făceam scenete de teatru singur pentru părinţii prezenţi. Mai apoi, am început în jurul vârstei de 15 ani să am contact tot mai mult cu muzica populară, aşa că am început să urmez calea festivalelor şi concursurilor de genul acesta, din 2005 până în 2011. Nu ştiu dacă pot spune că cineva m-a descoperit direct, tot ce am făcut am reuşit prin muncă cu ajutorul şi susţinerea părinţilor mei. Au fost, e drept, unele persoane care m-au sprijinit - dl Ilie Ilieş, pe vremea aceea conducător al Ansamblului ,,Hora" din Ungheni, dl Iosif Titi Boantă care, de asemenea, m-a sprijinit şi încurajat. Urmând cursurile liceale am avut noroc de un profesor foarte talentat şi devotat, pe Adrian Decean, de la care am avut numai de învăţat. El cred că m-a şlefuit pentru că până atunci am fost autodidact, dar, punând toate cap la cap, am reuşit să dobândesc o oarecare experientă ajutătoare în profesie şi viaţă. Dacă la liceu îmi perfecţionam tehnica din punct de vedere al muzicii clasice şi al folclorului prelucrat, la Şcoala Populară am lucrat cu dna prof. Dorina Oprea, un artist şi om de cântec extraordinar, aici am aprofundat folclorul, e drept, din zonele în care sufletul meu era deja prezent. A fost puţin greu, dar am reuşit să facem lucruri frumoase împreună. Încă din anul 2008 paşii m-au purtat la Sibiu, unde am şi rămas, aici am făcut facultate, la Universitatea ,,Lucian Blaga", aici am simţit că sunt înţeles cel mai bine şi pot să devin ceea ce sunt astăzi!
- Se ştie că vocea umană este cel mai pretenţios şi, preţios „instrument" în cariera unui solist şi, tocmai de aceea, este necesar să i se acorde o importanţă aparte. Cum îţi întreţii vocea? Există vreun secret anume?
- Vocea cred că este cel mai scump instrument de cântat, care are o valoare inestimabilă dacă ştii cum să o foloseşti şi cum să îi dai strălucire. O voce bună se poate întreţine singură printr-o tehnică corectă de emisie, respiraţie, toate aceste dobândindu-se în timp prin trudă multă. Mierea de albine este pentru mine un lucru fără de care nu stau nici măcar o zi, dar cu siguranţă ajută, şi încă un lucru: dacă cânţi cu drag, Dumnezeu îţi ţine glasul!
- Împărtăşeşte câteva impresii referitoare la recentul album pe care l-ai lansat.
- ,,O vint vremea să mă-nsor" - acesta este cel mai recent album semnat Răzvan Năstăsescu. Când am început munca la acest album nu ştiam exact că acesta va fi titlul, dar ce am ştiut a fost că fiecare cântec în parte este o poveste, de la poveştile din viaţa mea, legate de mândra mea, la cântece despre munţii noştri, cărora le port respect pentru tot ce ne oferă, cântece de ciobănie în care am surprins diferite ipostaze ale vieţii oierilor, doine în care am pus esenţe de parfum doar de mine trăite şi ştiute, învârtite şi haţegane. Eu cred că este un album complex în care am cuprins cam tot ce se putea. Pe iubitorii de folclor îi îndemn să caute pe site-urile de specialitate cântecele mele, unde le pot şi asculta. Titlul albumului a fost strâns legat şi de nunta mea, practic acesta a fost şi momentul lansării lui. La nunta mea am cântat pentru prima dată în faţa tuturor că: O vint vremea să mă-nsor!
- Cine este modelul tău interpretativ în domeniul folcloric?
- Modelul meu interpretativ sunt EU însămi, nu doresc să imit pe nimeni şi nici nu o fac, pun în aplicare cele învăţate, dobândite şi - de ce nu - furate de la profesorii mei. Ca idol aş putea spune un singur nume: Ionuţ Fulea, care îmi este, pot spune în momentul de faţă, mentor şi părinte spiritual, este naşul nostru de cununie, lucrul care a întărit relaţia noastră sufletească.
- Cine este Răzvan Năstăsescu, în viaţa de zi cu zi, în spatele scenei?
- Răzvan în activităţile de zi cu zi este acelaşi om ca pe scenă. Eu sunt un om simplu, iar cei care mă cunosc o pot confirma. Merg la repetiţii pentru că sunt colaborator la Ansamblul Profesionist ,,Cindrelul Junii Sibiului", sunt stupar, am o mică pasiune pentru albinuţe şi pentru modul în care acestea supravieţuiesc lumii acesteia atât de schimbată şi dificilă, sunt soţ de aproape 2 ani de zile.
Cât îmi mai rămâne timp merg la ski, la fotbal, vânătoare şi pescuit.
- Unde anume te vezi peste 10-15 ani de zile, ca artist?
- Momentan sunt, cum am spus şi mai înainte, colaborator la Ansamblul Profesionist ,,Cindrelul Junii Sibiului", dar sunt şi membru al Uniunii Artiştilor Interpreţi de Folclor Muzical din România, unde desfăşurăm activităţi importante la nivel naţional.
Sper să fiu sănătos peste 10-15 ani, să fie familia mult mai numeroasă, să ne bucurăm de copii şi de tot ce va fi în jurul nostru, artistic sper să am mai mult noroc în ceea ce fac, să reuşesc să deschid cât mai multe uşi ale sufletului….
- Ce înseamnă pentru tine cântecul popular?
- Este cea ce trăiesc şi ce sunt, este un mod de a-mi trăi viaţa, de a face oamenii mai fericiţi!
- Care crezi că este reţeta unei cariere de succes?
- Îmi e greu să răspund la această întrebare pentru că eu încă o caut şi cred că asta face toată generaţia mea. Încă nu suntem văzuţi la nivelul la care ar trebui să fim, nu mai suntem copii, suntem adulţi, eu am 28 de ani, cred că am ajuns la o etapă destul de importantă a vieţii. Cu o experienţă consolidată prin muncă, eu cred că la această vârstă pot atinge un apogeu calitativ, la bătrâneţe e greu să te mai bucuri de succes. Am toată admiraţia şi consideraţia pentru generaţia de aur. În ziua de azi este foarte greu să răzbeşti să ajungi sus şi să poţi avea o carieră de succes. Din păcate, mulţi interpreţi de valoare renunţă. Eu am o vorbă: E loc de toată lumea sub soare!
