Psihologii de la Asociaţia „Telefonul Copilului" atrag atenţia că tot mai mulţi copii români devin victime ale fenomenului „bullying", acesta fiind caracterizat prin abuz fizic sau verbal, care se întâmplă intenţionat şi repetat. Dacă un copil este tachinat sau etichetat, iar aceasta i se întâmplă în fiecare zi, traumele pe care el le încearcă sunt de nedescris.
Abuzul emoţional la care este supus face ca acest copil să nu răzbată niciodată, dacă nu este ajutat.
Agresorul îşi intimidează victima
Anul trecut, reprezentanţii Asociaţiei susţin că au intervenit în peste1.500 de cazuri de tip bullying, cu 25% mai mult decât în 2015, iar în primele luni ale acestui an (ianuarie şi februarie 2017), au fost înregistrate 124 de situaţii de acest fel, faţă de doar 51 de cazuri în aceeaşi perioadă a anului trecut. În 82% dintre situaţii, agresiunile au loc în unităţile de învăţământ.
Potrivit Asociaţiei „Telefonul Copilului", cei mai afectaţi de abuzul de tip bullying sunt băieţii cu vârste cuprinse între 9 - 12 ani (34,15%) şi fetele de 9 - 12 ani (23,80), respectiv de 16 - 18 ani (15, 03). Forma de bullying cel mai des întâlnită este cea verbală (42,98%), urmată de violenţa fizică (38,58%). În 82% dintre situaţii, agresiunile au loc în unităţile de învăţământ.
,,Bullyingul este comportamentul prin care agresorul îşi intimidează victima verbal, fizic, emoţional, relaţional sau online. Comportamentul este învăţat în famile sau în mediul în care trăieşte: la şcoală, în unele locuri de muncă (unde angajatul e persecutat până îşi dă demisia), la tv (filme sau emisiuni unde se promovează un comportament de excludere, de luare în derâdere şi umilire), în... politică.
Şcoala nu poate îndrepta greşelile părinţilor
Părinţii se plâng că micuţii sunt agresaţi încă de la grădiniţă. În principiu, orice copil poate deveni călău sau victimă, totul ţine de familie, de mediul social. Părinţii au devenit agresivi şi intruzivi în activitatea didactică. Îl sună pe profesor la orice oră din zi şi din noapte, îi spun ce şi cum trebuie să facă pentru copil, iar acest aspect nu ajută cadrul didactic să îşi păstreze autoritatea şi demnitatea în faţa elevului. De asemenea, părinţii se aşteaptă ca educaţia să fie făcută la şcoală, ceea ce este total greşit. Educaţia de bază se naşte în primii ani de viaţă, atunci când se învaţă, de fapt, adevăratele valori. Dacă acestea nu sunt bine reglementate la început, şcoala nu mai poate îndrepta prea mult din ceea ce părinţii au făcut greşit.
Din păcate, comportamentul părinţilor educă mai mult decât discursul lor. Banii, hainele şi gadgeturile scumpe constituie tot atâtea moduri de a-l îndruma pe copil pe un drum greşit.
Bullyingul poate duce la sinucidere
Efectele bullyingului asupra sănătăţii psihice pot varia de la simple probleme la forme extrem de grave, cum ar fi crize de identitate, anxietate, depresie, tulburări de comportament sau gânduri suicidale.
Întotdeauna este atacat punctul slab al victimei, iar dacă acesta este afectat, hărţuitorii îşi vor continua acţiunile de umilire şi mai mult.
Dacă profesorul reacţionează greşit (agresiv), el încurajează comportamentul elevului violent. Dacă are o reacţie calmă şi fermă, elevii îl vor respecta, pentru că vor simţi că îi pasă. Marea majoritate a profesorilor îl ceartă pe elevul agresor în faţa clasei, total greşit, pentru că în acest mod îi oferă exact ceea ce caută, atenţie.
Copilul-victimă are o încredere scăzută în sine, este insuficient acceptat, valorizat, încurajat. Este copilul învăţat cu o obedienţă extremă, cu grija de a nu-i supăra pe ceilalţi, cu grija de a fi acceptat social. El îşi însuşeşte postura victimei şi manifestă o gândire iluzorie într-o instanţă exterioară, care vede şi pedepseşte, fapt care îi poate amâna momentul în care să spună ce se întâmplă şi să ceară ajutor.
Ca adult, copilul-victimă poate deveni agresor
Uneori, ca adult, copilul-victimă va deveni agresor la rândul lui, asta din frica de a nu trăi din nou abuzul sau dintr-un sentiment interior de răzbunare pe nedreptăţile vieţii.
Este important ca profesorii să înţeleagă acest tip de comportament, să nu îl confunde cu un conflict banal între elevi şi să nu îl ignore. Ei trebuie să înţeleagă că aceşti copii doresc atenţie şi putere, deci cel mai eficient este să-i îndrume către un psiholog. Copiii trebuie să înveţe în şcoală cum să facă faţă situaţiilor dificile, cum să îşi transforme agresorii în prieteni", cred psihologii de la „Telefonul Copilului".
