O fire deschisă, sociabilă și plin de umor, mereu cu întrebările la el - vorbim despre jurnalistul și realizatorul de emisiuni folclorice, Mihai Teodor Nașca. Nu cred să fie cătun de munte sau câmpie din județ să nu fi fost călcat de curiosul ,,explorator folcloric", și primit în casele iubitorilor de folclor, fie personal, fie virtual, prin intermediul emisiunilor pe care le realizează. De data aceasta, într-o ipostază nouă, aceea de scriitor.
Urmează să descoperim câteva lucruri despre cartea „De la lume adunate", aflată pe picior de lansare la Târgu-Mureș.
- Intenționez să aflu cât mai multe lucruri despre carte, dar nu înainte de a ne spune câteva vorbe despre tine.
- Mereu este mai complicat să vorbești despre tine, pentru că mereu ne analizăm după anumite repere. Sunt născut în ziua de 19 mai a anului 1978 și am copilărit în satul Bîrlibaș, comuna Sânpetru de Câmpie, județul Mureș. Aproape toată copilăria mea a fost marcată de un deal al satului numit Râpău, care trona în fața casei părintești și pe care îl vedeam extrem de înalt. Dealul acela era un fel de purtător al secretelor satului, la vremea aceea totul se învârtea în jurul lui și nu ne trebuia altă lume decât acei oameni cu care ne vedeam zilnic și care, în acele clipe, îi credeam nemuritori. În acel spațiu m-am format, acolo am auzit emisiunile radio ,,Din grădina cu flori multe", la Radio Cluj, la un aparat ce îl ținea Maria lui Gusti în geam, de auzea toată valea emisiunea. Acolo am învățat pe viu despre obiceiuri, văzute la ai mei acasă, făcute de ei, nu pentru vreo televiziune sau presă, ci pentru că ,,așa îi bine și așa trebuie, pentru că așa o lăsat Bunul Dumnezeu". La 14 ani am plecat din liniștea satului în Clujul cosmopolit la școală, că așa mergeau mai toți din zona noastră, la Cluj, să ajungem oameni mari. După vreo trei-patru ani de școală am înțeles că am pierdut toate locurile alea cu rădăcină bună, că am devenit un navetist ce era acasă oriunde, dar care nu s-a putut niciodată desprinde de sat, de pământul ăla ce strânge în el seva, energia și toate leacurile necesare, atunci când îl calci. Am ajuns inginer, deși nu am profesat niciodată în această meserie, mai tot periplul meu profesional a fost strâns legat de mass-media. Din copilul acela mult prea timid, am ajuns să vorbesc lumii, la început la Radio Bistrița, apoi Radio Contact, Kiss FM, 24 ore mureșene, Radio Son, o perioadă foarte scurtă la Europa FM și ulterior la Televiziunea Târgu-Mureș și Informația de Mureș. Niciodată nu mă știu să fi lucrat doar într-un singur loc și mereu am căutat să mă ocup de ceea ce îmi place. Pentru mine, tradițiile și folclorul au fost liantul între sufletul meu și satul pe care l-am lăsat undeva, într-un colț de județ. Atunci când sunt întrebat care este legătura dintre profesia mea de profesor-inginer și folclorul, răspunsul e clar: chiar persoana mea!
Legat de cartea „De la lume adunate" pot să vă spun că este o carte ce apare cu sprijinul Libris Editorial Brașov, cei care au avut curajul să își asume editarea interviurilor ce au apărut până prin 2008-2009, în Informația de Mureș. O parte dintre ele nu le-am mai recuperat, fiind scrise pe mai multe calculatoare, în mai multe redacții, dar am salvat 105 interviuri, cu artiști cu care am avut onoarea să fiu contemporan și să iasă astfel o carte, sper de referință pentru cei ce lucrează în acest domeniu.
- De ce acest titlu: „De la lume adunate", consideri că aduci ceva nou, mai precis o temă interesantă și interesată pentru cititori?
- Nu am inventat nimic nou sub soare. Cartea se numește „De la lume adunate", parafrazându-l pe Anton Pann, tocmai pentru că ea conține vorbele celor ce mi-au acordat interviurile. Cărți de interviuri au mai fost și vor mai fi. Eu sper ca în această carte să găsească cititorii o lume normală în invazia de tabloidizare la care asistăm. Sunt povești de viață cu interpreți din toate regiunile țării și citindu-le cel puțin îți îmbogățești cantitatea de informații despre artiști. Poate descoperi și o lume mai aparte, povești nespuse de aceștia, dar se și creează o lume diferită în care ești captivat să rămâi până la finele celor aproape 500 de pagini. Poate fi privită și ca o mică enciclopedie, deși termenul este unul destul de pretențios.
- Care a fost punctul de plecare al cărții, cum ai țesut broderia în jurul ei?
- Prin 2004, când am ajuns la Târgu-Mureș, în presa de aici, am încercat să continui ceea ce făcusem anterior la Bistrița. Cum mediul nu era similar, am găsit o portiță de a scrie interviuri la un săptămânal, semnând cu pseudonimul Constantin Crețu, decizie luată după o discuție cu redactorul de atunci, Maria Costea Lirca. Ea este omul care m-a învățat multe și care m-a convins să fac ceea ce îmi place. Așa am ajuns ca după 2004, timp de câțiva ani să scriu săptămânal un interviu, iar acestea se adunau pe un site, apoi pe un blog. Dar așa cum s-a și dovedit, mediul online nu era sigur, motiv pentru care nu am avut ocazia să am o arhivă cu toate interviurile. Dar mă bucur că măcar pe acestea le-am salvat. Ani de zile am tot întrebat, cum ar fi dacă le-aș cuprinde într-o carte, și nu am ajuns la nicio concluzie. Copil de la țară fiind, am avut mereu impresia că pentru a scrie o carte trebuie să ai ceva foarte important de spus, or, de fiecare dată, am crezut că materialul meu nu merită neapărat o așa mare atenție. Și nu am dat atenție, până când am observat că unii colegi din domeniu foloseau interviurile pentru documentarea lor pentru emisiuni. Acela a fost momentul în care am spus că neapărat trebuie să fac ceva pentru acele materiale să rămână și după mine. În luna decembrie 2016, am vorbit cu directorul Libris, Virgil Oniță, care m-a rugat să îi trimit toate interviurile recuperate și că se va ocupa Libris Editorial ca, până în 2 aprilie, cartea să fie editată și să poată fi lansată. Așa s-a și întâmplat, la Târgul de carte și muzică de la Brașov.
- Cui se adresează această carte?
- Aș spune că oricui. Oricine are ocazia să o citească, să o răsfoiască, să găsească poveștile artiștilor pe care îi văd la televizor sau spectacole. Cred că e un real ajutor pentru tinerii redactori din acest domeniu, care au de acum o bază de date destul de serioasă.
- Să înțeleg că nu privești cititorii ca pe niște simpli consumatori de cărți, ci ca pe niște potențiali prieteni, ei sunt familia ta extinsă?
- E o poveste și aici… În lumea în care ne învârtim, întâlnim oameni și oameni. O parte dintre ei rămân atașați de tine la greu dar și la bine, alții sunt doar trecători prin excursia aceasta pe care o numim viață. Primilor le mulțumesc că mă acceptă cu suma de greșeli și imperfecțiuni de care dau dovadă. Pentru că iubirea nu judecă, nu doare, nu critică. Cititorii mei sper să găsească în scrisul meu o parte din ceea ce este ființa mea interioară. Sper să citească printre rânduri și să se regăsească și ei în poveștile adunate aici. Sunt convins că cei ce iau cartea nu o iau numai pentru că e scrisă de mine și trebuie pusă în bibliotecă, ci că o vor deschide și vor trăi momente de bucurie sufletească.
- Care este interviul preferat din carte?
- Nu aș putea spune că am interviuri preferate. Sunt artiști mai mult sau mai puțin povestitori. Dar am în carte și interviuri cu oameni care s-au dus să se odihnească într-o stea. Și acele interviuri parcă sunt și mai emoționante.
- Care au fost cele mai mari provocări ale tale în scrierea și publicarea acestei cărți?
- Îți dai seama de calitatea unei acțiuni după cât de multe piedici primești. Și primești. Deși în acest moment aș vrea să le trec cu vederea și să mă bucur că această carte a văzut lumina tiparului. Și promit să nu mă opresc doar la această carte. Simt că mai am ceva de comunicat lumii acesteia, care mi-a permis să fiu contemporan cu ea.
- Unde se pot întâlni cu tine admiratorii, cititorii blogului și iubitorii de lectură?
- Lansarea cărții a avut loc pe 2 aprilie la Târgul Internațional de Carte și Muzică Brașov, urmează, mulțumită Centrului Județean pentru Cultură Tradițională și Educație Artistică Mureș, o lansare acasă, în Târgu-Mureș, joi, 18 mai, de la ora 17.00, la Sala de Documentare a Bibliotecii Județene Mureș. Apoi, în 21 mai, voi fi în Germania, la Trier, unde la invitația comunității române de acolo mă voi deplasa în acest sens. La sfârșitul lunii, sper să pot onora invitația gazdelor din Ibănești, iar apoi în 24 iunie să pot lansa cartea și la Alba Iulia. Pe lista de așteptare mai am încă câteva localități pe care le voi anunța prin mediul virtual. În rest, îi aștept, așa cum fac de peste zece ani de zile, în fața micului ecran, în fiecare zi de sâmbătă și duminică, de la ora 11.00 la 17.00, la Televiziunea Târgu-Mureș, să îmi asculte programele pe www.radiofolclor.ro, pe blogul personal www.mihainasca.wordpress.com și mai noul mediu de socializare Facebook.
