Jenny credea că părinții ei n-o vor lăsa la petrecere cu prietenii, așa că i-a mințit și le-a zis că se duce să doarmă la o colegă. Deși i-a părut rău, nu s-a gândit prea mult la asta și s-a dus să se distreze. S-a simțit foarte bine la petrecere. La final, prietenul ei, Pedro, care era pe jumătate beat, a invitat-o să iasă la o plimbare...
Lui Jenny nu i-a venit să creadă că el va putea conduce, dar s-a urcat totuși în mașină cu el. Dintr-o dată, Pedro a început să-i facă avansuri, dar Jenny s-a împotrivit. „Cred că părinții mei aveau dreptate - și-a zis ea - poate că sunt prea tânără pentru astfel de petreceri…" și imediat a zis cu voce hotărâtă: „Te rog, Pedro, să mă duci acasă! Nu vreau să mai stau!" Supărat Pedro a început să accelereze și să conducă cu viteză.
Speriată, Jenny l-a rugat să meargă mai încet, dar cu cât îl ruga mai stăruitor, cu atât el apăsa mai tare pedala de accelerație. Deodată, a văzut o lumină puternică. „O, Doamne, te rog, ajută-ne! O să ne ciocnim" - a strigat Jenny. Dintr-o dată totul s-a făcut negru… Și-a revenit la spital și a aflat că Pedro murise. „Jenny, facem tot posibilul, dar se pare că te vom pierde și pe tine…". „Dar oamenii din cealaltă mașină?", a întrebat ea cu vocea stinsă.. „Din păcate, și ei au murit". Plângând, Jenny s-a rugat: „Doamne, iartă-mă!
Eu am vrut doar o noapte de distracție".
Privind la una dintre asistente, a rugat-o: „Spuneți familiei celor care erau în cealaltă mașină să mă ierte. Aș vrea să le dau înapoi pe cei care au murit. Spuneți părinților mei că îmi pare rău că i-am mințit. Vă rog, ați putea să le transmiteți asta din partea mea?" Dar asistenta nu a spus nimic. La scurt timp Jenny a murit. Un om i-a vorbit foarte aspru asistentei: „De ce nu v-ați străduit să-i îndepliniți ultima dorință?" Cu ochii plini de lacrimi, asistenta l-a privit și i-a spus: „Pentru că oamenii din cealaltă mașină erau chiar părinții mei…"
