Specialiști în psihologie din întreaga lume, citați de descopera.ro, consideră că atacurile de panică afectează cel puțin una din 63 de persoane, prevalența acestei tulburări de anxietate fiind între 3 și 7% în populația globală. Deși atacurile de panică nu reprezintă o amenințare la viața pacientului, acestea au consecințe foarte grave asupra calității vieții.
„Atacurile de panică implică sentimente bruște de frică și chiar teroare, care lovesc fără avertisment, aceste episoade putând apărea oricând, chiar și în timpul somnului.
Multe dintre persoanele care suferă de această afecțiune încep să se teamă de situațiile sau locurile în care atacurile de panică apar și încearcă să le evite. Aceste persoane trăiesc într-o frică permanentă că ar putea reapărea un atac de panică și își limitează drastic activitățile obișnuite, ca de exemplu mersul la cumpărături, călătoriile sau chiar plecatul de acasă (situație cunoscută sub numele de agorafobie).
Atacurile de panică afectează radical viața de familie, viața profesională și independența personală. În plus, persoanele care suferă de atac de panică riscă să recurgă la alcool sau pot consuma în mod abuziv alte substanțe anxiolitice pentru a-și elimina sau controla frica. Multe persoane care suferă de atac de panică dezvoltă depresie, gânduri sinucigașe, studiile arătând că 20% dintre ele au tentative de suicid.
Simptomele prin care recunoaștem că avem un atac de panică sunt simptome cardiovasculare (palpitații, ritm cardiac accelerat, transpirații dureri în piept), simptome respiratorii (senzație de sufocare, respirație neregulată), simptome gastrointestinale (senzație de greață, vomă sau dureri de burtă), simptome neurovegetative (amețeli, pierderea echilibrului, senzație de leșin, senzația de înec, tremurături, senzația de amorțeală sau furnicături, frisoane sau puseuri de căldură) și simptome psihologice (sentimentul că lumea nu este reală sau sentimentul de detașare de sine, teamă de a nu pierde controlul sau de a înnebuni, teamă de a nu muri prin atac de cord sau atac cerebral).
Atacul de panică nu durează mai mult de o jumătate de oră, dar în această perioadă are loc un conflict intrapsihic inconștient, manifestat prin teamă și prin senzația că organismul va suferi ceva negativ. Prin urmare, ceea ce trebuie făcut este echilibrarea comunicării dintre inconștient și conștient, pentru asigurarea sănătății psihice. Acest echilibru se realizează doar prin psihoterapie, însoțită de tratament medicamentos. Prin psihoterapie, pacientul va reuși să scape de tensiunea psihică și să conștientizeze care sunt motivele apariției acestei temeri", explică psihoterapeuții.
