An după an, mai ales după plecarea IPS Ioan Selejan, arhiepiscop al Harghitei și Covasnei, supranumit „Ioan al Munților", devenit acum mitropolit al Banatului, un luptător, un român iubitor de țară, neam, credință strămoșească și Tricolor (pe care-l vedeam, la o întâlnire de la mănăstirea Moglănești (Doamnei), de lângă Toplița, cu crucea în mâna dreaptă, în cea stângă cu sabia voievodală de odinioară), constatăm, cu îngrijorare, cum se adună, tot mai grei, tot mai negri și amenințători, norii autonomiști în acea de unii închipuită deja „Insulă a Șerpilor" în inimă de Românie.
Pe măsură ce timpul ne poartă spre Centenarul făuririi Marii Uniri și a României Mari, prin Harghita și Covasna numai despre pace, numai despre liniștea dorită de români nu mai poate fi vorba. Scenariile antiromânești, unele puse la cale la Budapesta, privind autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc, drepturile aberante, confundate cu privilegiile și imposibilele supradrepturi, ale dușmanilor Statului Român, au început să întunece, normalitatea unei vieți în acea parte a României, așa cum se întâmplă lucrurile pe acolo, încă din decembrie 1989, când românii au fost alungați dintr-un teritoriu al țării lor. Toată lumea vede, numai chiorii, trădătorii, orbii noștri guvernanți nu văd ce pe acolo se petrece împotriva românilor, împotriva acestei țări care tolerează, nepermis, manifestările potrivnice ale unei minorități arogante, arțăgoase și gălăgioase, dornice să rupă, să destructureze România făurită la 1 Decembrie 1918, s-o transforme în federație, prin acel total dispreț al articolului 1 din Constituție - Legea fundamentală a unei țări: „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil", precizând, prin alineatul 5: „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". Deci, o respectare obligatorie a Constituției, a legilor țării!
Numai asta nu vor s-o recunoască cei care au refuzat să semneze, nu întâmplător, Constituția României. Atunci trebuia votată, imediat, o lege urgentă, conform căreia, cei care nu recunosc Legea fundamentală a țării în care s-au născut și a cărei pâine o mănâncă, nu respectă nici legile obligatorii pentru toți cetățenii ei, să plece! Să plece acolo unde consideră ei că li-i bine și-i țara lor! De 27 de ani ei dau vârtos cu târnăcopul la temelia acestei Românii, pe care o vor destructurată, federalizată, luptând împotriva integrității statale, a interesului național și a siguranței naționale ale unei patrii comune.
Sunt suficiente câteva cazuri recente. La Zalău, la o mare întrunire UDMR-istă, Marko Bela, fostul lider al struțo-cămilei, pe scaun de ministru și de vicepremier al Guvernului României, acum președinte al Filialei mureșene a Uniunii Scriitorilor Români, cel care, cu ani în urmă, cerea, zgomotos, „patria înapoi" („patria dinainte de 1 Decembrie 1918"!), se declara total împotriva sărbătoririi Centenarului Marii Uniri și făuririi României Mari, considerând, într-un fel, normal gestul acelui senator udemerist, care, tocmai de Ziua Națională a României, cu prilejul adunării festive, purta pe coridoarele Parlamentului de la București, o banderolă neagră la braț, susținând că, pentru ei, maghiarii, acest moment constituie „o zi de doliu"!
Invitat în județele Harghita și Covasna, președintele Klaus Iohannis al României a efectuat o vizită oficială în zonă. Mare i-a fost, însă, surpriza, bineînțeles neplăcută, când, imediat după intonarea Imnului de Stat al României, a fost intonat și imnul Ținutului Secuiesc, al unui ținut care, de fapt, nu există. Imn al Ținutului Secuiesc, imn separatist, cântat, în stânga și în dreapta lui Iohannis, de cei care l-au invitat, președinții consiliilor județene Harghita și Covasna, Borboly Csaba și, respectiv, Tamas Sandor, împreună cu întreaga sală. O sfidare! O insultă adusă președintelui României. Ce ar fi fost absolut normal să facă, în acel moment, șeful Statului Român? Să le întoarcă spatele prezidențial și să-i lase acolo să fiarbă mărgeaua lor șerpească, de ură, din cuibul viperelor și să plece, spunându-le: „Cântați-vă voi, până leșinați, imnul secuiesc, neisprăviților!". Din păcate, a înghițit jignirea, lipsa de respect față de șeful statului român, statul în care ei, autonomiștii, se află. Dar n-a făcut-o! Ba mai mult, a acceptat să ia parte la o nouă insultă! Raduly Robert Kalman, primarul din Miercurea Ciuc, un iredentist și un antiromân notoriu, i-a înmânat președintelui, desfășurându-l, un steag secuiesc, tot al acelui ținut care nu există. În replică, Klaus Iohannis i-a dat un Tricolor, „steagul României", cum îi spunea ticălosului.
La Universitatea de Vară și la Tabăra Studențească de la Băile Tușnad (vezi, Doamne, azi, pentru ei, doar Tusvanyos!), la cea de-a 28 ediție, atitudinea ungurească, acea manifestare antiromânească s-au remarcat, din nou, prin acea grandomanie nemeșească și printr-o vădită defăimare a adevărului și a istoriei reale. Or, se știe, defăimarea istoriei devine, oriunde și oricând prin această lume, o clară insultă. Premierul Ungariei, prezent cam la fiecare ediție, nu și-a putut suprima, nici de data aceasta, acea mâncărime de limbă și, bătând câmpii cu grație, luând-o razna peste arătură, se umfla în pene: „Am crezut, cândva, că viitorul este Europa. Azi, noi, cei din Grupul de la Vâșegrad (Ungaria, Slovacia, Polonia și Cehia), suntem valul Europei!". Viktor Orban a început să împrumute, din păcate, mai ales după legăturile lui strânse cu Moscova lui Putin, metode propagandistice de pe vremea acelei Germanii naziste, privind periculosul cult al personalității. Întrebat care-i poziția lui față de autonomia teritorială, Viktor Orban a dat un răspuns sibilinic: „Sprijin autonomia, în loc de ceva mai bun!". Oare ce ar fi, ce ar însemna acel „ceva mai bun?" Nu cumva vreun alt Diktat de la Viena, din 30 august 1940? Prezent, și el, la fierberea mărgelei șerpești din cuibul viperelor, vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, contorașul lui Orban, își dădea și el cu părerea: „Românii sunt incapabili să garanteze autonomia culturală!". Din gura mincinoasă, însă, îi zboară un negru porumbel, cel al neadevărului. Despre ce fel de „autonomie" vorbește el? Despre cea „culturală"? Minoritarii maghiari o au demult. Și de ce, oare, ar fi „incapabili" românii? Că ei nu acceptă minciuna sfruntată? Și el știe, și încă prea bine, că-i vorba despre un alt fel de autonomie, cea teritorială, pe criterii etnice, a așa-zisului Ținut Secuiesc, nu despre cea culturală! Asta, însă, e cu totul altceva: o altă Marika cu altă pălărie!
Cum ai putea considera decât clară insultă scrisoarea lui Szilagy Zsolt, președintele Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), adresată domnului Klaus Iohannis, cerându-i președintelui României „să inițieze și să modereze un dialog româno-maghiar despre formele de autonomie teritorială". Scrisoare deschisă, în care insul, hrănit la țâța Budapestei, afirmă că „Transilvania consideră Bucureștiul un centru corupt și ineficient, de putere". „Este nevoie de o reformă - spune el -, bazată pe descentralizare, după modelul federal german, care ar face statul român mult mai eficient (…) O reformă cu regiuni în stare să se autoguverneze și să se autoadministreze (…) România federală ar fi un stat mai eficient decât statul actual, care este, în continuare, ineficient, centralizat și corupt. Din nefericire, însă, nu există un dialog sincer și organizat pe această temă. La fel cum nu există dialog nici despre rolul, situația și viitorul comunităților naționale autohtone (…), iar legislația și practica, de zi cu zi, ne consideră cetățeni de rangul doi". Încă o minciună cu ecou, din cuibul de vipere. Adevărul e că liderii separatiști refuză, categoric, orice dialog real: ei vor doar autonomie teritorială, supradrepturi, privilegii, să fie mai egali ca alții. Iar pentru acest Szilagy Zsolt „reforma" înseamnă federalizarea României și autonomie teritorială pe criterii etnice. Deci, separare etnică!
Nu mai e chiar atât de mult până la 1 Decembrie 2018, când românii vor trăi cea mai mare sărbătoare a Neamului nostru - Centenarul făuririi Marii Uniri și a României Mari! Iar dușmanii noștri, adunați, din nou, în cuibul lor, colcăitor, de vipere veninoase, au și început seria manifestărilor antiromânești, de multe ori după scenarii de la Budapesta, capitala unei Ungarii, țară învinsă în Primul Război Mondial, care, și azi, refuză să se supună prevederilor Tratatului de Pace de la Trianon (4 iunie 1920). Ungaria Mare, visată de nostalgici, nu mai există și nici nu va mai exista vreodată! Avea dreptate acel Ottokar Czernin, ministrul de Externe austro-ungar, când spunea, în anul 1917, despre luptele de pe frontul din Moldova, din Primul Război Mondial: „Războiul acesta va fi un război de exterminare! Dacă suntem noi învingători, desființăm România! Dacă suntem învinși, nu va mai exista nicio Austro-Ungarie!" Și așa a fost! Austro-Ungaria a fost învinsă! Și a dispărut. Învinsă fiind și în cel de-Al Doilea Război Mondial, iar după Pacea de la Paris (1947) Ungaria a pierdut întreaga Transilvanie, fiind înlăturat și Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. Din păcate, dăinuie gândul ascuns al unor nemernici din cuibul viperelor, gând al refacerii unei Ungarii Mari, imposibilă, din toate punctele de vedere.
Asistăm, din 1990 încoace, la o radicalizare a antiromânismului, a unei uri viscerale. Iată ce declara, recent, europarlamentarul Tökés Lászlo, ajuns în Parlamentul Europei pe lista FIDESZ, partidul lui Viktor Orban: „Genocidul maghiarilor din Transilvania a început odată cu Trianonul! Acum e momentul autonomiei teritoriale și al independenței totale a Ardealului și Partiumului (…) Timpul nostru e acum. Acum trebuie să acționăm (…) Doar independența națională totală poate aduce înălțarea pentru maghiarime (…) Autonomia teritorială a Ardealului și a Partiumului trebuie să se îndeplinească, iar unitatea militară secuiască, înființată în timpul lui Bela Khun, să ne fie exemplu la nevoie!". Și nimeni nu-i dă ticălosului, acestei Iude, peste gură? Care „genocid"? Care „independență națională"? Uită el barbaria din anii 1848-1849, apoi din timpul Diktatului de la Viena (Ip, Trăznea, Sărmașu, Moisei, Aita Seacă, Mureșenii de Câmpie, Sucutard, Turda, Huedin, din alte foarte multe localități ardelene)? Lui îi este dor de Bela Khun și de Divizia Secuiască, cea mai sângeroasă și criminală divizie, care, în anul 1919, atacând tânăra Românie Mare, împreună cu bandele lui Bela Khun ale Republicii Sovietice Ungare a Sfaturilor, a comis atâtea crime abominabile, atâtea atrocități împotriva românilor!
Din păcate, ziare ungurești, tipărite pe pământul Transilvaniei, gazetari maghiari din Cluj-Napoca devin propagandiști ai politicii revizioniste! Este cazul ziarelor „Erdélyi Napló" și „Kronika", ziare care găzduiesc un interviu cu un fanatic horthyst, istoricul Raffay Ernõ, care consideră că guvernatorului Ungariei (1920-1944), Horthy Miklos, supusul lui Hitler, merită să-i fie înălțată o statuie, pe cal alb, în uniformă de contraamiral, în fața Parlamentului din Budapesta! Raffay Ernõ, cel care și-a permis obrăznicia să aducă și să ruleze, în orașe din Ardeal, din România de azi, acel film al „primirii entuziaste" a lui Horthy Miklos, călare pe cal alb, în acele localități cedate Ungariei horthyste și fasciste, prin Diktatul de la Viena. Autor al cărții „Transilvania: 1916-1944", un falsificator al istoriei acestor meleaguri românești, admirator al regimului horthysto-fascist, el aduce un elogiu nostalgic, o ridicare în slăvi lui Horthy, uitând genocidul horthyst, paginile de sânge din perioada 1940-1944, crimele abominabile comise împotriva românilor sub acel diktat! Fanaticul horthyst este cel care, la o întâlnire cu iredentiștii și neorevizioniștii unguri, susținea că trupele ungare ar fi trebuit să atace România și să ocupe Transilvania: în decembrie 1989, apoi în momentul dezmembrării Cehoslovaciei, precum și la bombardarea Serbiei de armata americană. Iată pe cine găzduiesc unele ziare de limbă maghiară din România! Tocmai în Ardeal!
Atac la marea sărbătoare a românilor a dat și Kelemen Hunor, președintele struțo-cămilei, și el fost vicepremier și ministru al Culturii în guvernul de la București, nu în cel de la Budapesta: „Noi nu vrem să sărbătorim, în 2018, Centenarul Unirii, fiind vorba despre un naționalism de prost-gust." El anunță, însă, pentru 2018, proiectul UDMR-ist „O mie de ani, în Ardeal, o sută în România". Adică, mai pe înțelesul tuturor, ei au trăit o mie de ani în Ardealul întotdeauna majoritar românesc, și, după stupida lor ură, doar o sută de ani în România! Deci, iată pe unde le zboară lor gândul ticălos! Ungaria este considerată „victimă a Trianonului", la Budapesta ia ființă organizația „Trianon 100", tocmai pentru lovirea, sistematică, a Centenarului făuririi Marii Uniri și a României Mari. Iar într-un articol din „Magyar Idok", Mica Antantă (România, Cehoslovacia, Iugoslavia) este numită o „adunătură de hiene."
Pe aici, pe la noi, mai dăinuie, până ce și răbdarea asta românească va dovedi că are, și ea, o limită, statuia Ungariei Milenare, a urii și intoleranței, care continuă să ne sfideze de la Arad. Acolo unde premierul Adrian Năstase, șeful guvernului PSD-ist de atunci, a amplasat-o, fără să-i întrebe pe români, pe un teritoriu românesc, în loc s-o scoată de pe acest pământ udat cu sânge și cu lacrimi, prin zbuciumata, prea încercata noastră istorie, și s-o expedieze în Ungaria, acolo unde-i era locul. Nu aici, pe pământul românesc este locul ei!
Iar celor care se zvârcolesc în cuibul acela de vipere, le mai spunem, din nou, că și răbdarea românească, toleranța păguboasă a unui neam, toate au, și ele, o limită! Timpul, nemilosul timp, este cel care, pe fiecare, în parte, îl judecă. Nici dornicii imposibilului așa-zis Ținut Secuiesc, nici colcăitorii prin cuibul viperelor, nici Viktor Orban, Semjen Zsolt, Kelemen Hunor, Tõkés László, Marko Bela, Raduly Robert nu vor scăpa de aspra lui judecată!
