Nici nu se putea altfel, acum, la 145 de ani de la trecerea la cele veșnice a Crăișorului nostru cel iubit, decât să-i omagiem aici, la ,,Casa Iancului", miercuri, 13.09.2017, jertfelnicia vieții sale, dragostea lui de neam și țară, crezul său nestrămutat că odată și odată Măritul își va întoarce fața și către noi și ne va izbăvi de toate blăstămățiile acestei lumi care s-au abătut asupra bietului român.
Cuvântul domnului LAZĂR LĂDARIU, președintele ASTREI mureșene, redactor-șef al cotidianului ,,Cuvântul Liber", venit din adâncul sufletului Domniei Sale, a înflăcărat adunarea. Ne-a fost prezentată, în principal, personalitatea tânărului revoluționar Avram Iancu, cel care, la 23 de ani conducea o armată de mii de oameni, pe care i-a însuflețit, i-a disciplinat, i-a instruit militărește, dar mai ales le-a insuflat curaj, speranță, spirit civic, dorința de a lupta, de a se jertfi dacă este nevoie pentru o cauză, pentru o idee, pentru o clipă de visare la o viață mai bună, mai demnă, mai umană. De unde a avut tânărul Iancu această simțire, dorință, voință, putere, determinare, de a se pune în fruntea unei mase de nevoiași care își cereau răspicat drepurile de la o împărăție oarbă și surdă la durerile și nevoile lor?
De la atâtea nemernicii și nedreptăți îndurate zi de zi, an de an, veac după veac de părinții, moșii și strămoșii lui, aici, în cuibarul veșniciei lor. Nedreptatea, deznădejdea, ura, setea de dreptate îți dau puteri nebănuite, din ele se naște jertfelnicia, eroismul, fapta de vitejie.
Cum a putut face Iancu toate acestea? Prin puterea cuvântului, prin exemplul personal, prin dorința și credința sa în cauză, în dreptatea care va trebui să vină.
Domnul Lazăr Lădariu a mai scos în evidență înăscutele virtuți militare ale Iancului, ca și legalitatea, moralitatea, respectarea ordinelor venite de la superiori, civismul său, care l-au impresionat inclusiv pe guvernatorul Transilvaniei, atunci când acesta a primit un raport, ordonat de el, cu referire la întocmirea profilului moral al Iancului și al principalelor sale căpetenii. Nicăieri oamenii Iancului nu s-au dedat la jafuri, atrocități, furturi, omoruri din răzbunare, incendieri, atunci când au cucerit Abrudul, Teiușul, Zlatna, Turda, Dejul etc.
În contrapondere, oastea lui Kosuth, ,,tribunalele" sale ,,de sânge", au ucis cu bestialitate, fără milă, zeci de mii de români, au incendiat peste 300 de localități și biserici, au jefuit tot ce s-a putut în lăcomia și ura lor nestâmpărată.
Promisiunile mincinoase, trădările, superioritatea numerică și militară, dotarea cu armament a dușmanului au învins revoluția, au învins speranța, au învins demnitatea și dreptul de a cere ceea ce li se cuvenea truditorilor români.
Din acea clipă, Iancu cel adevărat a murit, umbra lui continuând să mai cutreiere o vreme prin munții săi dragi. S-a închis în sine, s-a înstrăinat de lume asumându-și eșecul și soarta. Când a murit, la 10 septembrie 1872, la Baia de Criș, toată averea lui erau: o jalbă, ce o dorea înmânată împăratului, o batistă înflorată și fluierul său. De atunci gorunul din Țebea, locul unde este înmormântat, îi ocrotește și-i veșnicește neuitarea, pentru ca sufletul nostru să-l țină veșnic viu, să-l însfințească veac după veac pe altarul neamului românesc. Tocmai de aceea, noi, cei de azi, să nu lăsam să se stingă niciodată candela sufletului nostru, în care să punem să ardă mereu și mereu flacăra speranței care să lumineze icoana chipului său. Pentru că el, Avrămuțul nostru cel drept și bun, este ultimul din șirul marilor bărbați ai neamului nostru, care, mai ales aici, în jertfelnicul și iertătorul nostru Ardeal, ne este încă stea călăuzitoare, model, speranță, alinare.
Mulțumim domnului Lazăr Lădariu pentru smeritul acestei frumoase și înălțătoare clipe de aducere aminte care ne-a lăcrimat sufletul și care ne-a făcut să înălțăm o tainică rugă de iertare Iancului, pentru că l-am uitat uneori, pentru că nu i-am împlinit nici până azi visele și dorințele sale.
În aceeași notă ne-a vorbit, la începutul activității, și domnul IOAN BERȚA, președintele Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu" din Tg.-Mureș, care a fost prezent la manifestările de la Țebea. Părerea domniei sale este că aceste manifestări se îndepărtează de la an la an, puțin câte puțin de ideea că acolo trebuie să se comemoreaze o mare personalitate istorică, cu toate faptele sale, că spiritul Iancului trebuie întărit și nu diluat, că nu ar trebui în niciun fel politizat acest moment înălțător, că nu trebuie conferit acțiunii caracterul unui spectacol de muzică populară cu mici și bere cât cuprinde, că acest spectacol trebuie mereu gândit și realizat cât mai mult pentru înălțarea spiritului și neuitarea Iancului. Adevărate și sincere gânduri pe care mulți dintre noi le împărtășesc.
În final, ,,Clipa de poezie" a fost susținută de poeții MIRCEA DORIN ISTRATE și SILVIU RAȚIU, care au încântat asistența prin creațiile lor adaptate la temă.
A fost o seară cu adevărat pătrunsă de spiritul Iancului, la ,,Casa Iancului", în inima Ardealului, care este înconjurat acum, ca și în urmă cu 145 de ani, de aceeași neprieteni care abia așteaptă să ne fure, să ne împuțineze, să ne alunge din cuibarul veșniciei noastre. Tocmai de aceea ne trebuie veghe neîntreruptă, bărbăție și nu moleșeală, iar mai presus de toate spiritul Iancului să fie mereu viu în sufletul fiecăruia dintre noi. Să facem, așadar, din Țebea un loc de primenire și înălțare sufletească, cu o adâncă trăire patriotică, o Mecca românească, la care fiecare trăitor al acestei țări ar trebui să vină măcar o dată în viața lui, ca să se simtă că mai e încă un oștean în oastea lui Iancu.
