„Ridicăm Troiță la Vârghiș, Covasna, pe locurile celei mai grele suferințe românești, acolo unde, sub târnăcop, s-a clătinat temelia creștină a Neamului. Va fi Troița Românilor din toate colțurile țării pentru românii ce-au fost odată în Vârghiș."
Scrisori către „Punți de lumină"
Acolo unde nu mai sunt români, mergem noi, din celelalte zări ale Țării, pentru a nu lăsa România să moară în Inima ei.
Vârghiș, Herculian, Doboșeni, Căpeni sunt patru sate vecine din județul Covasna, unite printr-un destin tragic. Între anii 1936-1938, românii de acolo, cu sprijinul fraților de peste Carpați, și-au construit biserici noi, din credință și piatră, din dorința de afirmare a identității naționale și a credinței ortodoxe, cea mai puternică verigă ce i-a legat vreodată de Neam.
Bucuria lor națională nu a ținut însă mult. În toamna anului 1940, trupele maghiare de ocupație i-au adunat pe românii din localitățile mai sus menționate în fața bisericilor lor, spunându-le să aducă cu ei unelte de lucru. Cu armele i-au obligat pe acești oameni să-și dărâme lăcașurile de cult.
Se clătina temelia creștină a Neamului când târnăcoapele se izbeau dureros de adânc, ca un cuțit înfipt până la prăsele într-o inimă, în zidurile bisericilor construite cu numai câtiva ani înainte.
La Doboșeni și Herculian au mai rămas în picioare ruinele, câteva bucăți de pereți.
La Vârghiș și Căpeni, ungurii au ras mai apoi totul, arând terenul, pentru a nu mai rămâne nicio urmă.
Toți românii au fost trecuți cu forța la alte religii.
Odată cu înființarea Episcopiei Covasnei și Harghitei, Înaltul Ioan Selejan, actualul Mitropolit al Banatului, pe atunci Episcopul Eparhiei Munților din Inima Țării, a protejat acele ruine de la Doboșeni și Herculian cu ziduri noi și acoperiș, debarasându-le în același timp de mormanele de mizerie, căci ele deveniseră, de-a lungul anilor, gropile de gunoaie ale celor două sate.
La Vârghiș și Căpeni locurile au fost însemnate de câte o Cruce.
Trauma anilor de ocupație maghiară, perioada Regiunii Autonome Maghiare și anii de după 1989 au marcat ireversibil acele locuri.
Fiecare sat avea, înainte de 1940, zeci de familii românești. Astăzi, acolo este un pustiu etnic național.
În Doboșeni, Herculian și Căpeni, niciun om nu se mai declară român, nu mai există aproape niciun ortodox.
La Vârghiș, pe români îi numeri pe degetele de la o singură mână. Au mai rămas câțiva, au supraviețuit odată cu biserica veche din anul 1813, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil, care a scăpat de furia păgânilor. Dar și această biserică, precum și clopotnița ei, cu greu mai rezistă timpului și indiferenței autorităților centrale și locale. Fiind monumente istorice, se supun unui regim special și unui dosar înaintat către Ministerul Culturii în urmă cu aproape zece ani.
Personal de puțin timp am aflat aceste lucruri. Chiar acum, când domniile voastre ascultați această epistolă, mă aflu împreună cu un grup de prieteni din Asociația Calea Neamului și Frăția Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință" la Vârghiș, pentru a îngriji pe cât posibil biserica veche și clopotnița ei, ambele aflate într-un stadiu avansat de degradare, inclusiv acoperișurile lor cu țigle căzute sau rupte. Facem cât putem, am pornit din zorii zilei și ne vom întoarce acasă pe înserat.
Tot astăzi, turnăm fundația pentru o Troiță, care va fi sfințită de Preasfințitul Episcop Andrei al Covasnei și Harghitei în data de 22 octombrie. Va fi Troița românilor din toate colțurile țării pentru românii din Vârghiș, cei adormiți în credința ortodoxă.
Tot cu acest prilej vom face o procesiune religioasă între Crucea bisericii dărâmate în 1940 și cea cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, și un parastas, dăruind cu această ocazie pachete cu alimente de bază tuturor românilor ortodocși din cele șapte parohii păstorite de părintele Vasile Bobeică din Baraolt, vrând astfel să le dăm acelor oameni un semn că nu sunt totuși singuri și abandonați, că noi, cei din celelalte zări ale Țării, știm de ei și le suntem, pe cât ne stă în putință, aproape.
Acolo unde aproape că nu mai sunt români este nevoie de pasul nostru, de fapta și credința noastră.
Cine dorește în acest sens să contribuie financiar la ridicarea Troiței și la acțiunea din 22 octombrie poate dona orice sumă de bani în contul Asociației „Calea Neamului".
În cel mai scurt timp, după ce vom desluși stadiul în care se află dosarul depus la minister, vom iniția o petiție prin care vom cere deblocarea fondurilor necesare (aproximativ un milion de lei) renovării celor două obiective istorice.
În încheiere, țin pe această cale să-i mulțumesc din tot sufletul distinsei doamne Mariana Cristescu, pentru implicarea nemijlocită a domniei sale în acest demers al nostru, dar și în cele desfășurate în anii trecuți, dând astfel dovadă că adevărații intelectuali ai României sunt alături de suferințele acestui popor greu încercat de istorie, dar și de prezent, fiind speranța și lumina lui.
Împreună mergem cu Dumnezeu înainte, de multe ori este greu să fii român, dar întotdeauna atât de frumos!
Contul BRD: RO62BRDE080SV52855930800, Asociatia Calea Neamului.
