Educația este foarte importantă în viața oricărei persoane, deoarece la fiecare pas ne lovim de puterea ei. Este necesar să fi educat, ceea ce înseamnă că trebuie să ai un anumit comportament, care îți va defini caracterul.
Educația, putem spune că este, ,,mama" maturității si casa reușitei în viață. De educație se leagă întreaga viață a omului. Educația ocupă o mare parte din viață. În fiecare zi toți învățăm câte ceva nou, ne educăm sau educam pe alții. Educația începe încă din copilărie, prin învățăturile date de părinți, sau cu alte cuvinte ,,Cei șapte ani" de acasă acum șase și continuă la gradiniță, școală, liceu, facultate, iar apoi cu această educație se poate porni pe lungul drum al vieții.
Dar cine este cel care savârșește această mareață operă care influențează întreaga viață a unei persoane? Este fără îndoială omul de la catedră, dascălul.
A fi dascal este o artă. Adevărații dascăli sunt cei care reușesc să te facă să-i iubești pe ei , dar și materia predată de ei. Meseria de profesor este o mare și frumoasă profesiune, care nu seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăsește seara odată cu hainele de lucru. O meserie aspră și plăcută, umilă și mândră, exigentă și liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepțională este abia satisfăcătoare, o meserie care te epuizează și înviorează, care te dispersează și exaltă, o meserie în care a ști nu înseamnă nimic fără emoție, în care dragostea e sterilă fără forța spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată și plină de farmec.
În ziua de astăzi, dascălul trebuie să-și joace foarte bine rolul pe scena școlii, deoarece rolurile sale sunt multiple: expert al actului de predare-învățare-evaluare, agent motivator, lider, consilier, model, profesionist reflexiv, manager. Dar toate acestea le poate realiza doar un dascăl bun, un profesor de excepție.
A fi profesor înseamnă a te ridica deasupra tuturor elevilor și, totuși, a te coborî la mintea lor.
A fi profesor înseamnă a comunica zilnic tuturor elevilor cunoștințe fundamentale pentru ei și, în cele mai multe cazuri, să și ai dreptate.
A fi profesor înseamnă a-ți găsi mai mult timp pentru alții decât pentru tine.
A fi profesor înseamnă a avea veșnic pe față un zâmbet care poate rezista reducerilor de salariu, copiilor cu probleme, părinților îngrijorați.
A fi profesor înseamnă a-ți continua meseria și atunci când părinții îți pun fiecare mișcare la îndoială și când alții nu te susțin.
A fi profesor înseamnă a avea 6 perechi de mâini, să ajungi să le faci pe toate, dar mai ales 3 perechi de ochi: o pereche să-l vadă pe elev așa cum este el în realitate și nu cum l-au etichetat alții; altă pereche să fie plasată la spate pentru ca profesorul să vadă ce nu este de văzut, dar trebuie cunoscut; ochii din față sunt doar pentru a vedea cum se comportă copilul, pentru ca mai apoi să poată reflecta asupra acestui comportament și să poată spune: ,,Înțeleg și cred în tine".
A fi profesor înseamnă a veni la muncă chiar și când ești bolnav, înseamnă a preda unei clase de copii care nu vor să învețe, înseamnă a păstra un loc special în inima ta pentru copiii care nu sunt ai tăi, înseamnă a înțelege toate frământările prin care trec cei aflați în dificultate.
A fi profesor înseamnă a avea inimă bună, dar și dură uneori, înseamnă a juca câte o scenetă în fiecare oră cu alți actori.
A fi profesor înseamnă a avea pe obraz o lacrimă: pentru bucuria și mândria de a vedea cum un copil reușește să rezolve și cea mai mică sarcină . Lacrima pe obraz vine din durerea de a nu putea ajunge la unii copii, și dezamăgirea pe care o simt ei; vine când profesorul a stat un an sau mai mulți cu o clasă și trebuie să-și ia rămas bun de la acei copii și să fie gata să întâmpine o nouă generație.
Cine poate să înțeleagă toate acestea, acela înseamnă că e profesor și drumul lui, cu bucurii și cu dezamăgiri, se va împleti cu destinul copiilor pe care îi va educa și îi va pregăti pentru viață.
În ziua de astăzi, misiunea dascălului nu este una tocmai ușoară și, nici retribuită pe măsura complexități ei. Și în ciuda tuturor neajunsurilor/nedreptăților, DASCALUL continuă să-și facă datoria, în mod constant, cu dăruire, abnegație și iubire.
Sperăm și dorim ca glasurile noastre să se facă auzite prin vocile liderilor noștri, iar înțelegerile parafate cu guvernanții să se materializeze conform graficului stabilit.
Vă doresc multă sănătate și mult succes tuturor slujitorilor școlii!
