Motto: „Două lucruri sunt imposibile: de a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti iubirea" (A. Păunescu)
Pentru că „Marele meșter al cugetărilor în versuri și îndemnurilor patriotice cântate" ne-a lăsat moștenire o pilduitoare scriere literar-muzicală, demnă de a nu fi dată nici uitării și nici lăsată pradă nepăsării. Iar dacă ar mai fi trăit, atunci să știți că în vară, în vremea secerișului grâului și în chiar ziua sărbătorii creștine a Sfântului și Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul (20 iulie), ar fi împlinit vârsta de 74 de ani. Numai că oboseala și chinul trupului și încetineala ritmului bătăii inimii au făcut să fie chemat la Domnul mult prea devreme, plecând trist și îngândurat din această lume ca nelumea! Ca urmare, sfârșitul scurtei sale vieți petrecându-se atât de repede încât n-a mai avut timp de a-și lua rămas bun nici de la, de acum, încărunțiții membri ai Cenacului „Flacăra", și nici de la foștii lui tineri spectatori. Cei care umpleau cu miile atât sălile de concerte cât și tribunele și iarba stadioanelor! Numai priviți-i în retrospectivele filmelor documentare ale Cenaclului, cât sunt ei de numeroși, de frumoși și de cuminții; de poeți-recitatori improvizați, dar și de neîntrecuți cântăreți! Știau pe de rost versurile și nemuritoarele melodii ale cântecelor dedicate dragostei de țară și a iubirii față de oameni săi!
În scriiturile lui măestre și în vorbele sale ritmate, mereu a încercat să afle mersul și rosturile acestei lumi, întristându-se mărturisit că nu-i precum și-ar fi dorit că merita să fie acea lume a lui și a noastră! Adică: mult blândă și bună; mai creștinească și omenoasă; mai dreaptă și mai cinstită cu cei mulți și nevoiași. Iată ce aflăm, bunăoară, dacă rerăsfoim fie și numai filele cărții „De la Bârca la Viena și înapoi":
* Întâia valoare fără de care nu se poate trăi este Patria; * S-a copt grâul, ca semn că motoarele pământului merg bine; * Soarele ca și dreptatea, nu poate fi acceptat parțial. Tuturor ne este foarte dor de soare; * S-au copt pepenii înecăcioși și au crăpat de atâta zahăr furios. Mi-e dor până la lacrimi de bostănăriile copilăriei mele; *Prezența munților e mai covârșitoare decât toate prezențele. Adâncul nostru respect se cuvine munților; *Când te afli pe Transfăgărășan privește atent, omule! Ți se pare că ești pe marginea planetei. Parcă planeta încetează undeva, aproape de Lacul Bâlea și…începe CERUL. Trei județe se împletesc sus, în munte: județul Argeș, județul Sibiu și COSMOSUL;
* Ce erori de suflet facem închipuindu-ne că știm totul despre România și de fapt nu știm nimic; * ACASĂ - e salvarea de tristețe și de tot ce e coșmar în gând. Suntem copii numai într-un loc anume. Și nu știm să privim la toate decât cu ochii dăruiți de acel loc. ACASĂ înseamnă pentru mine un drum plin de lumină, înseamnă esența ce se redobândește în numele stării de copilărie și al aducerii-aminte; * Ce multe au oamenii să-și spună și ce puțin își spun; * Suferința părinților în fața durerii copiilor este cea mai atroce dintre toate suferințele. Pe părinții noștri i-au durut pe rând, oasele, inima, tâmplele și ne-a fost milă de ei. Dar când copilului i-a fost vreodată rău, o disperare ca de sfârșit de lume ne-a cuprins; * Numai când te întorci în viață dintr-o durere, îți dai seama cât de minunată e viața; * Eu m-am închis în mine, m-am povârnit de tot în mine; *Cum seamănă trecutul cu ceea ce avea să-i urmeze; *Peste tot unde este vorba de Om, e nevoie de căldură, de pasiune reală. Glorie acestui „Eu" multiplicat în miliarde - care e OMUL..."
Acesta a fost și va rămâne Adrian Păunescu. Un Om al acestei lumi. Nimic mai mult! Dumnezeu să-l aibă în paza Lui ocrotitoare!
Notă: Printre ultimele versuri ale creației sale, gândite și scrise pe patul de suferință sunt și acestea: „…Vă văd pe toți mai buni și mai umani,/ Eu însumi sunt mai omenos în toate,/ Dă-mi Doamne, viață, încă niște ani/ Și țării mele minimă dreptate (…) Aș vrea ca să rămân în mintea voastră/ Doar un poet ce și-a iubit mult țara/ Ce a descoperit și șlefuit talente/ Ce-au scormonit prin inimi cu chitara…"
Așadar, duminică, 7 noiembrie, se vor împlini 7 ani de la moartea acelui inepuizabil și talentat „iscoditor" de versuri cântate, precum: „Și totuși există iubire/Și totuși există blestem/Dau lumii, dau lumii de știre/Iubesc, am curaj și mă tem".
