Care credeți că e cea mai arzătoare „cestiune" la ordinea zilei în România? Faptul că nu știe nimeni, până la urmă, dacă salariile scad prin mărire sau se măresc prin scădere? Că #rezistenții, supărați pe Codul fiscal, achiziționează tone de hârtie igienică să arunce cu dânsa în curtea Guvernului, deși dl Mișa i-a rugat, cu lacrimi în ochi, să citească mai întâi ordonanța cu pricina? Că - foarte îngrijorător! - de vreo lună și ceva nu l-am mai văzut pe Pomohaci la televizor? Că, în cadrul sezonului de pupat moaște, sfântul Mina, ocrotitorul păgubiților, s-a transformat, săracul, într-un fel de judecător de ocol, tot soiul de fraieriți solicitându-i ba să le plătească întreținerea la bloc, ba să facă ceva să-și primească înapoi apartamentele pe care le-au pierdut din propria lor prostie? Că „nobila" familie regală s-a dat în stambă, dovedind lumii că, atunci când vine vorba de împărțeala arginților, „osul domnesc" nu-i cu nimic mai breaz decât ciolanul proletar?! Că Papa Francisc și-a declarat „prietenia pentru România" și n-a aruncat nimeni cu hârtie igienică în zidurile Vaticanului?
…Aș, nimic din toate astea n-au zguduit și nu zguduie mai abitir societatea, în ansamblul ei, decât vestea proastă care vine dinspre Parlament: forul legiuitor al țării se confruntă, și nu de ieri, de alaltăieri, cu o problemă extrem de gravă: lifturile /elevatoarele / ascensoarele clădirii au ajuns într-un hal fără de hal, senatorii și deputații șed și câte 20 de minute la coadă să se urce în dânsele, iar când reușesc (dacă reușesc), stau înghesuiți ca sardelele-n conservă, se calcă pe bombeu, ajung în birou cu hainele mototolite, cu cravata-ntr-o parte, cu coafura alandala…
Mai poți legifera în asemenea condițiuni? Clar, nu!
Așa nu se mai poate, au decis niște membri ai opoziției democrate, luând taurul de coarne: trebe ascensoare noi. Și nu orice fel de ascensoare, ci unele de sticlă, poziționate în exteriorul clădirii, nici să nu strice arhitectura, nici să nu dăuneze grav sănătății. Odată pătruns în ascensor - au detaliat inițiatorii - parlamentarul român va împușca doi iepuri deodată: va călători în condiții corespunzătoare spre birou și, concomitent, va admira peisajul urban, atât la urcare, cât și la coborâre, în aplauzele miilor de cetățeni care - e de presupus - se vor aduna la poalele forului legiuitor, să-i salute pe ocupanții năstrușnicului mijloc de transport, să-i vadă cum se duc și cum vin ei la și de la locul de muncă drag .
Pe de altă parte, marele borcan suitor-coborâtor fiind de sticlă, transparența va fi totală, spre deosebire de sufrageria lui Oprea, care, dacă ar fi fost de sticlă sau batăr de nailon, n-ar fi ieșit atâtea scenarii, supoziții și vorbe proaste despre cine și ce a făcut în dânsa.
Bineînțeles, în rândul clasei politice, părerile s-au împărțit în două: „colegii" - zic unii din coaliția de guvernământ - n-au decât să urce și să coboare pe scări, că de-aia au fost inventate. Unde mai pui că - zic alții - iar o să se arunce cu bani, aiurea, pentru pretențiile unor moftangii. În sensul că ce-i lipsea chelului? Tichie de mărgăritar și lift de sticlă, acum, când s-a scumpit și curentul electric?…
…Și alte răutăți. Deși, la o privire cât de cât obiectivă, adică, dacă dl Iohannis vrea sisteme anti-îngheț pe burlanele Cotrocenilor (57.000 euro), parlamentarii de ce n-ar vrea și ei ascensor de sticlă?
Cât poa' să coste și curentul? Păi, având în vedere că săptămâna de lucru parlamentară începe luni pe la amiază și se termină miercuri (tot pe la amiază), factura la curent n-are cum să fie foarte umflată. Așa că, să nu exagerăm…
