Iubiți credincioși, trecuseră treizeci de ani de când o stea frumoasă și luminoasă strălucise pe cer, ca un semn de nădejde, de iertare și mântuire a popoarelor. Treizeci de ani erau, de când magii din părțile Răsăritului văzuseră această stea și, privind acest semn cu multă credință și cu dragoste, s-au dus la Bethleem să se închine Copilului de Împărat care se născuse. Timpul trecuse și nimeni nu-și mai amintea de steaua minunată care se văzuse pe cer. În această situație, apare deodată pe malul Iordanului un om cum nu mai văzuse poporul evreu. Acest om avea treizeci de ani și era de neam preoțesc, fiul lui Zaharia arhiereul și al Elisabetei. Sfântul Ioan Botezătorul, considerat cel mai mare sihastru și postitor din câți au fost vreodată, acesta era omul. Viața lui aspră pe care a dus-o în pustiul Iordanului, chemarea poporului la mărturisirea păcatelor și la pocăință, vrednicia de a-L boteza pe Domnul Iisus Hristos, mărturisirea adevărului și însetarea de dreptate, care i-a atras și pedeapsa tăierii capului, toate acestea fac din Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergătorul și Botezătorul, un model de urmat pentru noi, cei care considerăm că cei mai mari oameni sunt sfinții Bisericii.
Pregătirea lui Ioan s-a făcut în pustiul tăcerii, în universul de liniște al lui Dumnezeu. Pe acolo a trecut, prin școala aceasta a lui Dumnezeu, școala tăcerii, acolo în pustie, înainte de a se fi arătat înaintea lui Israel. Se numea Ioan, iar poporul i-a dat numele de Botezătorul, fiindcă îi chema pe oameni la pocăință și-i boteza în râul Iordan afundându-i cu tot trupul în apă. El zicea poporului: „Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor! Auziți, împărăția cerurilor, nu a pământului, cum cred unii!"
Mulțimea venea și se îngrămădea în jurul lui, ca să-l asculte, din toate părțile, din Ierusalim, din Pereea, din Samaria, din Galileea, veneau farisei, saduchei, cărturari, veneau preoți, vameși și soldați. Veneau și cei umiliți și cei săraci. Mulțimea alerga pe malul Iordanului, să primească botezul și se mărturisea de păcatele ei. Ioan Botezătorul era un om nou cu un mesaj nou.
Văzând ei pe Ioan ziceau între ei: „Nu cumva este acesta Mesia, Hristos?" Ioan însă le răspundea:
„Eu vă botez cu apă, dar vine Cel mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei Lui. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc!" Tuturor, Ioan le răspundea ca un adevărat profet ce era.
Saducheilor, tăgăduitori ai vieții veșnice, și fariseilor, falsificatori de credință, care se făleau cu descendența din Avraam, Ioan le striga cu asprime: „Pui de vipere, cine v-a învățat să fugiți de mânia care va veni? Faceți roade vrednice de pocăință și nu începeți a zice între voi: «Tată avem pe Avraam», pentru că vă zic că din pietrele acestea poate ridica Dumnezeu fiii lui Avraam. Căci iată securea zace la rădăcina pomilor. Deci tot pomul care nu face rod bun, se taie și în foc se aruncă" (Matei 3, 7-10).
Oamenilor simpli, rătăciți mai mult din neștiință, Ioan le vorbea cu blândețe: „Cel ce are două haine, să dea celui ce nu are, și tot așa să facă și acela care are ce mânca" (Luca 3,11).
Vameșilor care îi cereau sfatul le răspundea: „Nimic să nu faceți mai mult decât vă este hotărât" (Luca 3,12), Iar ostașilor, care-l întrebau ce trebuie să facă, le zicea: „Pe nimeni să nu asupriți, nici să nu grăiți de rău, ci fie-vă destulă leafa voastră" (Luca 3,14).
Atât de hotărât și îndrăzneț era cuvântul lui Ioan, încât nu a ezitat să înfrunte, fără cruțare, chiar fărădelegea capetelor încoronate: a lui Irod Antipa și a Irodiadei, care trăiau în incest. „Nu ți se cade să ții femeia fratelui tău" - îl mustra pe Irod. Cutezanța care l-a costat, mai târziu, viața, în împrejurările pe care le știm.
Iubiți credincioși, acum, la început de an nou, să luăm ca model pentru mântuire și desăvârșire a vieții noastre în Hristos, pe Sfântul Ioan Botezătorul, ca și pe toți sfinții Bisericii noastre. Sfântul Ioan Botezătorul nu va înceta niciodată să fie cel care pregătește calea ce duce la Hristos. Chemarea lui la pocăință, la reînnoirea sufletească, își păstrează, și astăzi, întreaga ei actualitate.
Celor ce-i poartă numele un cald „La mulți ani!". Amin!
