„Pentru a ne păstra cultura, trebuie să continuăm să o creăm". (Johan Huizinga)
Mai avem nevoie de cultură, într-un timp în care super dezvoltarea a condus spre o lume extrem de liberă și independentă, în care individul devine mai important decât colectivitatea, în care dictonul „sunt ceea ce gândesc" a fost înlocuit cu „sunt ceea ce fac" sau „fac ceea ce vreau"?
Într-un astfel de timp, scriitorul Alexandru Florin Țene și-a propus să readucă în prim-planul culturii noastre pagini de literatură care să redea viziuni ample asupra unor epoci, scriitori, considerați reper pentru dezvoltarea gândirii și artei românești, care au luptat spre a ne încadra în marile culturi ale lumii. Domnia sa ne spune la începutul volumului: „Exista pe vremuri o colecție de popularizare a unor evenimente sau personalități, pe care noi, elevii, o citeam cu mare interes (…) ne atrăgeau prin felul de a aborda viața romanțată a scriitorilor, modul de a creiona atmosfera socială în care au trăit și, mai ales, felul cum zugrăveau realitatea, în contextul vieții acestora".
Acesta a fost gândul care l-a determinat pe cunoscutul scriitor și lider al asociației culturale „Liga Scriitorilor români" să înceapă cu romanul „La braț cu Andromeda. Viața scriitorului Gib Mihăiescu între realitate și poveste", seria unor volume (printre care și acesta), în care să prezinte în chip real, dar sub voalul unor povești fascinante și atrăgătoare, misterul, extazul, conflictele spirituale și până la urmă, esența vieții de artist a unor mari scriitori români.
Deși este un volum stufos, care pare a intimida cititorul, dacă începi să pătrunzi în problematica descrisă nu este deloc așa, deoarece evenimentele aduse în prezent, personajele (scriitorii români de la sfârșitul sec 19 și începutul sec 20), te atrag în mrejele lor. Surprinse în anumite situații de viață, vibrând la realitățile epocii, având conflicte exterioare, dar mai ales interioare, te determină să te transformi în martor, prieten sau acuzator al lor. De fapt, acțiunea tomului este structurată pe câteva linii care se întrepătrund sau merg paralel, în funcție de prezența „personajului principal", Alexandru Macedonski.
Găsim, în primul rând, familia Macedonski și locul natal al poetului, Oltenia, având în centru orașul Craiova. Documentația solidă a autorului creează adevărate pagini de epocă. Descrierea Bărăganului, folosirea limbajului regional compun, în pagini întregi, pitorescul zonei în care a trăit Macedonski. Ori de câte ori poetul este obosit, întristat, se întoarce la vatră spre a se regenera.
O a doua linie a acțiunii romanului este reprezentată de evocarea până la detalii, a situației istorice, politice, culturale a României în care a trăit și a creat poetul Alexandru Macedonski. Nu este puțin lucru să aduci în prim-planul cititorului mileniului III, profilul țării noastre dintr-o perioadă istorică destul de zbuciumată: asuprirea otomană, Războiul pentru Independență, starea dinaintea Primului Război Mondial, luptele extrem de agitate din lumea politică. Și, totuși, domnul Al. Florin Țene face acest lucru extrem de minuțios, pentru a ne ajuta să înțelegem zbaterile omului Macedonski, dar și traumele prin care a trecut România de-a lungul istoriei.
A treia linie a volumului o reprezintă „conflictul invizibil" dintre doi mari reformatori ai culturii românești: Mihai Eminescu și Alexandru Macedonski. Paginile care descriu această relație sunt extrem de antrenante. Autorul reușește să reconstituie, în cele mai rafinate detalii (psihologice, sociale, politice, artistice), nepotrivirile, dar și asemănările dintre acești mari „rivali" ai literaturii române. Se desprinde cu claritate, astfel, că Eminescu a fost un militant conservator, apărat pentru simțirea pur românească, de către marile spirite ale culturii timpului: Maiorescu, Alecsandri, Caragiale, în frunte cu societatea Junimea și Convorbiri Literare. Portretul lui Macedonski este surprins până la detaliile adevărului transmis de istoria noastră literară: spirit liber și independent, dotat cu o mare curiozitate, persiflator, luptător pentru liberate, încrezător nemăsurat în geniul său; deschizător spre nou, considerat din acest motiv „decadent". Spiritul său nonconformist ajunge să atace pe toți aceia care nu îl înțelegeau, care nu-i puteau fi alături. „Penița virulentă a lui Macedonski critică nu numai puterea guvernamentală, dar și pe conducătorii liberali", spune autorul.
Conflictul cu poetul Mihai Eminescu devine unul deschis, urmând a constitui trauma spirituală, sufletească și morală a lui Macedonski până la sfârșitul vieții, după cunoscuta epigramă pe care a scris-o la internarea lui Eminescu într-un spital de boli mintale. Domnul Florin Țene ne ajută să pătrundem nu doar în psihologia delicată a unui artist, dar și în cea a unui om. Paginile ce reconstituie această dramă sunt zguduitoare, Macedonski repetând ca un lait motiv soției sale, credincioasa Ana, gânduri despre Eminescu, mai virulente sau mai triste, din care reiese faptul că s-a simțit vinovat până la capătul vieții pentru atitudinea sa ostilă.
Cea mai bogată și importantă direcție a romanului urmărește formarea, urcușul și decăderea poetului și a omului Alexandru Macedonski. Apreciem, din nou, finețea științei, dar și a artei autorului de a reliefa momentele cheie din viața de artist a lui Alexandru Macedonski, de la apariția primului volum „Prima Verba" (1872), poemul Thalassa (1879), până la apariția cenaclului și revistei „Literatorul" (1880), concepute ca o antenă pentru preluarea elementului nou din Occident, pentru descoperirea tinerelor talente și susținerea acestora. Autorul devoalează faptul că, mai ales acum, poetul, traducătorul și ideologul noilor mișcări literare își atacă detractorii, continuând să creadă în destinul său. Alexandru Florin Țene scoate în relief cu ingeniozitate, faptul că, în perioadele de la sfârșitul vieții, Alexandru Macedonski este ajutat chiar să supraviețuiască, de… un scriitor tradiționalist: Ion Pillat.
Cartea aduce în fața cititorilor (moderni și postmoderni!?) pagini întregi de poezie română aparținând lui Macedonski și Mihai Eminescu, ceea ce transformă, pe alocuri, prezentul volum, într-o veritabilă bibliotecă de literatură română.
Dincolo de volume, scrieri, reviste, se înalță peste veacuri, patosul, suferința, credința, crizele, speranțele CREATORULUI. Sentimente desprinse din viața artistului Al. Macedonski și conturate atât de real, dar cu multă finețe și parcă teama de a nu distruge frumusețea, visarea unui creator de geniu!
Va mulțumim, domnule Alexandru Florin Țene pentru că ne întoarceți la cultură, la adevărata cultură!
