A mai trecut o Zi a Culturii Naționale a românilor de pretutindeni și, dintr-o curiozitate legitimă, am încercat să văd cum a fost, și dacă a fost, ea sărbătorită cum se cuvine, oficial, îngemănată fiind cu ziua ivirii în Univers a Luceafărului-Nepereche. Greu de aflat, fiindcă puține surse de informație am avut, mai toate agențiile de știri zgâindu-se, preponderent, la scandalul din Guvern, culminând apoteotic cu demisia zgomotoasă a premierului Tudose, cel prea slobod la gură. Ceva mă determină să cred că motivația, mascată de clar-obscurul minților încinse electoral, ar fi, în fond, conflictul diplomatic cu Ungaria, întețit de junii cei duși cu pluta și cu zăhărelul, din 64 de Comitate, care au șters de praf Ambasada noastră de la Budapesta cu steagul secuilor din Transilvania românească. Mitocănie de doi bani, provocare mizerabilă din partea aceleiași organizații iredentiste și antisemite, care, în urmă cu doi ani, la Covasna, la 1 Decembrie, avea de gând să-i detoneze, artizanal desigur, pe cetățenii români și maghiari, ai patriei comune, care sărbătoreau Ziua Națională! Va rămâne și această sfidare nepedepsită, conform principiului predominant în politica dâmbovițeană: „Hoțul - cu un păcat, păgubașul - cu două"???
Așadar, Ziua Culturii Naționale 2018 (Anul Centenarului Marii Uniri!!!!) va intra pe ușa din dos a istoriei, marcată de o strălucitoare criză de guvern, conform Constituției, art.110 alin. (2) cu trimitere la art.106: demisia Premierului atrage demiterea Guvernului (Guvernul este „demis" scrie în Constituție).
Reputatul avocat Sergiu Andon, care a realizat o analiză a situației actuale din PSD, a spus că este posibil ca Mihai Tudose să fi declanșat criza astfel încât i-a adus pe social-democrați la mâna lui Klaus Iohannis, care nu va mai numi premier de la PSD: „Victoria lui Dragnea este o victorie a la Pyrrhus. Arhitectura constituțională e centrată pe stabilitatea instituțiilor, inclusiv a Guvernului. De aceea, mecanismul constituțional nu lasă loc pentru subterfugii de la singura modalitate de retragere a sprijinului politic, care este moțiunea de cenzură. Și tot de aceea, adică pentru a evita abuzul partinic, odată cu demiterea, cărțile de joc trec în mâna Președintelui.
Așadar, încetarea mandatului întregului Guvern, pe o cale sau alta (inclusiv ca efect al demisiei Premierului) cedează inițiativa către Președinte, care poate urma parcursul fie spre impunerea propriului preferat, fie spre dizolvarea Parlamentului (după dubla respingere)." Ceea ce a început să se întâmple, din cât se pare: președintele Klaus Iohannis i-a refuzat pe Paul Stănescu ca interimar în locul lui Mihai Tudose, și pe europarlamentarul Viorica Dăncilă, blonda președintă a Femeilor social-democrate din localitatea Videle, județul Teleorman, fost consilier județean, propuși de PSD și, l-a desemnat ieri, pe senatorul Mihai-Viorel Fifor, ministru al Apărării Naționale.
Născut la 10 mai 1970, licențiat în Filosofie și Litere, al Universității din Craiova. Din 2003, este doctor în Antropologie Socială, Universitatea Craiova. În 2007, a absolvit un master în Managementul Afacerii Publice, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, iar în anul 2009 - Managementul Afacerilor Interne, la Colegiul Național de Afaceri Interne, Academia de Poliție „Al. I. Cuza" și „Securitate și bună guvernare", la Colegiul Național de Apărare, potrivit site-ului oficial al Camerei Deputaților. A lucrat ca: cercetător științific principal, Institutul de Cercetări socio-umane „C.S.Nicolaescu - Plopșor", Academia Română (1994-2001); director la Centrul județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, Dolj (2001-2005); manager la Muzeul Olteniei din Craiova (2005-2009); secretar de stat la Ministerul Administrației și Internelor (2009); manager la Muzeul Olteniei din Craiova (2009-2012); secretar de stat la Ministerul Administrației și Internelor (mai-dec. 2012). E un tip interesant și are prestanță. Dar… e interimar. Să vedem dacă rămâne!
Criza de guvern trebuia scurtată, cineva cuvenindu-se a-i întâmpina pe premierul Japoniei, Shinzo Abe, și delegația niponă, în vizita lor, istorică pentru România, stabilită și programată pentru ieri. Date fiind evenimentele, Excelența sa, Shinzo Abe a anunțat că nu mai vine la Palatul Victoria, dar că va avea întrevederi cu vicepremierul, precum și cu delegația oficială și economică din Japonia, condusă de directorul-adjunct al cabinetului prim-ministrului Japoniei, Kotaro Nogami, conform protocolului, participând la dejunul de lucru oferit de viceprim-ministrul român.
Și, totuși, ce s-a întâmplat din punct de vedere cultural, de Ziua Culturii Naționale? Mă refer strict la întâmplările oficiale, nu la nenumăratele gesturi de iubire făcute pe tot cuprinsul țării, și în afara ei, din resurse particulare, de poeți cu inima caldă și dodoloață ca Unirea de la 1918.
Luni, 15 Ianuarie, la Palatul Cotroceni a avut loc o ceremonie în cadrul căreia președintele Iohannis a înmânat distincții aniversare unor oameni de cultură și unor cadre didactice cu activitate meritorie deosebită. Impresionant a fost momentul decernării Ordinului Cultural în Grad de Cavaler, pentru Promovarea Culturii, profesorului hunedorean Petru-Androne Eli, dirijor al corului de copii „Vlăstarele Orăștiei", apreciată fiind activitatea sa de dascăl „contribuind la afirmarea internațională a muzicii sacre și laice românești și internaționale". Este o premieră încurajatoare pentru oamenii de la catedră și pentru școlari, dă, Doamne, cât mai multe de acest fel! Frumos a fost și cuvântul „explicativ" al Președintelui Iohannis: „Domnule Eli Androne-Petru, activitatea dumneavoastră în fruntea corului de copii «Vlăstarele Orăștiei» dovedește că muzica rămâne un liant între generații. Decorația pe care v-am înmânat-o semnifică recunoștința față de profesorii și educatorii care își dedică viața culturii și mai ales nobilei misiuni de a-i educa pe tineri prin artă. Într-o lume fără frontiere, muzica tinerilor reprezintă o autentică și creativă cale de comunicare, de cunoaștere și de conviețuire armonioasă".
În cadrul aceleiași ceremonii, conform site-ului „Servus Hunedoara", președintele Iohannis a mai decernat Meritul Cultural - în Grad de Mare Ofițer -, Filarmonicii „George Enescu", la 150 de ani de la înființarea Societății Filarmonice, și pictorului Corneliu Brudașcu - pentru întreaga sa activitate.
Manifestarea sărbătorească, desfășurată în prezența corpului diplomatic și a numeroși oameni de cultură invitați, s-a încheiat cu concertul Corului „Madrigal". Frumos!
Un alt moment inedit, vibrant, al Zilei Culturii Naționale îl constituie, cred, gestul de prețuire și sinceră admirație față de lirica eminesciană a ambasadorului Marii Britanii la București, Excelența sa Paul Brummel, care, luni, 15 Ianuarie, a citit, în limba română, poezia „Lacul", pe malul…, înghețat acum, al apei încărcate de nuferi albaștri, vara, din satul Ipotești, locul nașterii Luceafărului-Nepereche.
Ar fi multe de comentat, s-au întâmplat multe lucruri frumoase - mai ales neoficial -, s-au transmis urări, s-au scris poezii minunate, emoționante, marcate totuși de starea, fragilă totuși, a unei aniversări care merita mai multă dăruire și mai mult fast. O astfel de creație, intitulată „Veșnicie", mi-a încredințat-o poetul Dorian Marcoci:
„E-atât de tulburată marea, / În colțul de faleză cu putere / Trimite valuri grele ce-or să spele / Cu spuma albă pașilor cărarea./ Prin șfichiuiri de vânt glasu-i răsună / Cu bubuit ca un ecou de tunet / Și sfâșieri de ape cu alt sunet / Stihiei îi găsesc mereu măsură. / Cu frunze moarte plopii se deșiră, / E trist și frig în ziua aspră. Trece / Vara ascunsă-ntr-un albastru rece, / Pe-aproape ude bănci golul respiră... / E-atât de tulburată marea, / Pe-un soclu Veronica, Eminescu, Pecetluiau cu ochi de bronz firescu'. / Uniți într-un etern cu zarea..."
Mulțumesc pentru gestul de grație, distinse poet!
Până una-alta, cu riscul de a supăra iarăși multă lume, voi spune că m-am săturat de politica dâmbovițeană de doi bani, dominată de scandaluri, m-am săturat de lipsa de respect a statului față de cetățeanul cumsecade, plătitor de biruri grele, care nu mai îndrăznește să iasă pe stradă de groaza clanurilor mafiote, a hoților, a drogaților, a nebunilor care umblă nestingheriți. O societate din ce în ce mai deposedată de valori, de sens, de cultură.
În Ziua Culturii Naționale, aleșii s-au „țigănit". Penibil! Dar să sperăm că „tot răul e spre bine"!
Cultura este marca identitară a unui popor, modul său existențial. Când se va înțelege, oare, acest lucru? În fața Culturii, politica ar trebui să fie mai smerită. Afirmația aparține unui contemporan inteligent și responsabil. Subscriu total.
