În conformitate cu Legea 547, care prevedea restituirea tuturor proprietăților funciare trecute abuziv în proprietatea statului prin naționalizare, noi, un grup de 15 cetățeni, originari din satul Vaidacuta, comuna Suplac, ne-am constituit într-un Composesorat. În conformitate cu legea am înaintat la Judecătoria Târnăveni o cerere împreună cu statutul și copii după cărțile funciare justificative. Drept urmare a cererii am primit o sentință rămasă definitivă, cu care am solicitat Primăriei Suplac punerea în posesie a terenurilor prevăzute în sentință. Surpriză însă, la primărie sentința nu a fost respectată în totalitate. Reclamând acest fapt la forurile superioare ni s-a explicat că sentința este valabilă numai pentru înscrierea în registru la Judecătorie, iar terenurile cuprinse în sentință se exclud, cărțile funciare cu terenurile respective nu fac parte din sentință. Adică, ce să înțelegem, că un grup de cetățeni pot face un composesorat fără nicio proprietate. Această directivă s-a dat obstrucționând restituirea proprietăților de către forurile superioare de conducere.
Pentru a ni se restitui proprietățile am solicitat Arhivelor Județene Alba, care avea arhiva fostului județ Târnava Mică, acte doveditoare ale proprietăților satului Vaidacuta. Conducătorul arhivelor Alba a refuzat inițial în 2006 eliberarea copiilor după acte, drept urmare am dat Arhiva Județeană Alba în judecată și de abia în octombrie 2009 am primit copie după actele respective. Membrii fondatori ai composesoratului care au intrat în posesia acelor copii au tărăgănat împreună cu primăria spunând că acțiunea este tardivă. Am solicitat și eu acele copii, pe care cu greu le-am obținut, constatând un fapt și mai dureros, în sensul că am găsit sentința nr. 112/1929 în care satul Vaidacuta primea în proprietate 140 iugăre de teren, din care 50 iugăre pășune și 90 iugăre pădure, pentru care comuna Vaidacuta de atunci a fost trecută în debit la Administrația financiară, urmând să plătească timp de 10 ani contravaloarea terenurilor primite. În concluzie, Vaidacuta a primit 2 sentințe cu care a fost împroprietărită și tot nu a fost pus satul în posesie. Din sentința 112/1929 am constatat că au mai fost împroprietărite și următoarele comune: Cinta - 31 iugăre; Tirimia Mare cu 180 iug.; Vamos Odrihei - 128 iug, din care 58 iug. pășune și 70 iug. pădure; Satul-Nou 55 iug.; Coroi-Sâmmărtin - 70 iug.; Coroi - 50 iug.; Ungheni - 40 iug.; Cristești - 40 iug.; Șomoștelnic - 30 iug. și restul Tirimia-Mică, aceste suprafețe aflându-se pe teritoriul comunei Tirimioara. Aceste suprafețe au fost cuprinse în hotărârea nr. 621 din 7 oct. 1925. Întrucât am primit informații că nici celelalte sate nu au fost împroprietărite în totalitate, consider că la nivel de județ, prefectul împreună cu consilierii județeni și comunali să facă o comisie și să împroprietărească satele (comunele) respective în conformitate cu procesul verbal al comisiei de ocol Târgu-Mureș și al comisiei de ocol a Județului Târnava-Mică nr. 621 din 7 octombrie 1925 și chiar de la înființarea composesoratelor din anul 1907.
Solicit acest lucru deoarece în anii 1940-1945 în această regiune au fost mari frământări și influențe politice atât de extremă dreapta, cât și de extremă stângă care au avut și multe mișcări naționaliste.
Atașez în copie:
- Sentința 112/1929 - 1 ex.;
- Tablou cu debiți com. Vaidacuta;
- Debit fixat de Administrația financiară a satului Vaidacuta.
