De când e lumea lume, se știe că mulți discipoli și-au depășit dascălii. Vara și toamna anului 2016 mi-au oferit două ocazii care confirmă adevărul afirmației de mai sus. Invitată fiind la susținerea tezei de doctorat a fostei mele eleve, Cornelia Șuș, și la susținerea lucrării pentru obținerea gradului didactic I a urmașei mele întru predarea limbilor străine, Oana Gabor (fostă Sav), am trăit cele mai autentice momente de bucurie și de mândrie de dascăl pe care discipolii l-au depășit, dar căruia nu i-au știrbit statutul, ci i l-au confirmat.
Ce bucurie și câtă mândrie mi-au prilejuit aceste două foste eleve! Cornelia și-a susținut teza de doctorat într-o sală a Universității „Babeș Bolyai" din Cluj-Napoca, sală care pe vremea studenției mele era ferecată și interzisă atât dascălilor, cât și studenților; era Capela Facultății, închisă de comuniștii fără Dumnezeu.
Mulțumesc Cornelia! Mulțumesc Oana!
Deși v-ați expus și argumentat lucrările în limba lui Shakespeare, ambele m-ați asigurat că franceza a fost punctul de plecare în studiul, cercetarea și valorificarea limbii, culturii și civilizației altei lumi decât cea latină. Pentru a ajunge undeva, este nevoie de primul pas, adică de pornire. Sunt fericită că v-am sprijinit primii pași, dar și mai fericită că astăzi sunteți stăpâne depline pe mersul drept și sigur în profesiile voastre.
Cornelia mi-a readus tinerețea, aerul Clujului, gustul salatei italiene pe care o înghițeam în viteză între cursuri și seminarii, dar și emoțiile examenelor și colocviilor la care nu îndrăzneam să ne prezentăm nepregătiți. Toate trăirile mele au fost amplificate de excelenta susținere a tezei sale de doctorat și de aprecierile pe care comisia le-a exprimat prin calificativul: Excelent. Discipolul și-a depășit dascălul!
Cât despre Oana, ea m-a făcut să revin în școala pe care am slujit-o timp de 37 de ani, după 15 ani de la încetarea activității mele didactice.
Eu, fosta ei profesoară în această școală, ea, actuală profesoară de limba engleză a aceleași școli. Ce clipe minunate să te întâlnești cu rezultatele muncii tale! Lucrarea Oanei, susținerea și aprecierile făcute de toți cei care au format comisia de evaluare, m-au liniștit, oarecum, în legătură cu mersul treburilor în învățământul românesc.
Spun, oarecum, deoarece va fi nevoie de multe Cornelii, Oane, Elene… (educatoare, învățătoare, profesoare) și de mulți educatori, învățători, profesori cu chemare și dedicație, gata să se jertfească pe altarul profesiei.
Lacrimile pe care le-am zărit în ochii mamelor prezente la succesul fiicelor lor m-au făcut să înțeleg că înainte de dascălii de la școală, primii dascăli rămân părinții. Pe acești dascăli, discipolii îi pot depăși numai atunci când și ei vor fi… părinți.
Pe noi, dascălii de la școală, orice discipol care-și iubește și-și respectă maestrul, ne poate depăși, dar fără noi îi este mai greu a… păși.
Fericit apostolul care-și urmează învățătorul.
