O foarte mare importanță o constituie Conferința învățătorească desfășurată în localitatea Jabenița, cercul Reghin, în anul 1898. În Protocolul luat în prima ședință a Conferinței învățătorești din cercul Reghinului, ținută la 18/30 august 1898, în comuna Jabenița, se spune că președinte a fost dr. Elie Cristea, comisar consistorial, iar notar a fost George Cazan.
După serviciul divin pentru invocarea Duhului Sfânt, adunându-se învățătorimea întrunită și un mare număr de preoți din apropiere, în frunte cu protopresbiterii tractuali Galaction Șagău și Nicolae Măneguțiu, în școala confesională din localitate, comisarul consistorial dr. Elie Cristea, prin o luare de cuvânt mai lungă, indicând asupra însemnătății educației în general și greutății și responsabilității împreunate cu chemarea frumoasă de învățător, precum și asupra valorii conferințelor învățătorești, declară, între aplauzele vii ale celor prezenți, conferința deschisă.
La discursul comisarului răspunde protopresbiterul tractual Galaction Șagău, salutând pe comisarul consistorial dr. Elie Cristea în tractul său și dorindu-i succes, precum în celelalte ocupații ale sale așa și în această nouă misiune. Membrii participanți iau cu plăcere la cunoștință salutul protopresbiterului. Trecând la ordinea de zi, la propunerea învățătorului Zaharie Frandeș se aleg doi notari în persoanele învățătorilor Dumitru Moisin și George Cazan. Le citește lista învățătorilor obligați a participa la conferință și se constată că absentează: din tractul Reghinului: Grigorie Demian, Cuieșd și Andrei Tiru. Din tractul Vașarhei: N. Piroșca, din Sângeorgiu de Pădure, Oprean Teodor, din Laslău român, Pogăcean Nicolae, din Nazna, și Dobre Ioan, din Șoimuș. Fiind timpul înaintat și ședința se încheie, stabilindu-se termenul pentru ședință ora 4 p.m.
În Protocolul luat în a II-a ședință a Conferinței învățătorești din cercul Reghinului, ținută la 18/30 august 1898, în comuna Jabenița, președinte era dr. Elie Cristea, comisar consistorial, iar notar a fost George Cazan. Fiind prezenți toți, ședința se deschide la termenul stabilit, la ora 4. Se pune la ordinea zilei alegerea unei comisii pentru verificarea tuturor protocoalelor. Se alege o comisie constatatoare din Zaharie Frandeș și Teodor Pescăruș. Se citește tema I „Care este metodul cel mai bun pentru a dezvolta în școlari simțul religios moral " încredințată, din partea comisarului consistorial, spre elaborare învățătorului Zaharie Frandeș. Acesta își citește tema lucrată în scris. Comisarul consistorial după citirea temei deschide discuții asupra ei. Se încinge o discuție vie asupra acestei teme, la care iau parte mai mulți învățători, făcând observații meritorii, cu deosebire învățătorii Dumitru Moisin și Ioan Radu, precum și preoții-directori școlari Ioan Duma, Vasile Duma și Grigore Nicoară. Ultimul a insistat mai mult asupra lacunelor mai însemnate din lucrarea citită de domnul Frandeș, iar pe urmă comisarul consistorial a întregit rezolvarea temei prescrise, expunând într-o vorbire de aproape o oră toate mijloacele de educație menite a contribui la dezvoltarea sentimentelor religios-morale în elevi. Cu deosebire a ridicat și dezvoltat mai pe larg mijloacele neaccentuate în tratarea învățătorului Z. Frandeș și modului de purcedere spre ajungerea la rezultatul dorit, arătând că îndeosebi religia creștină este mai bogată în învățători care dau în această privință cel mai bun material. La urmă constată comisarul consistorial că învățătorii școlilor confesionale prin propunerea religiei au să urmărească și acel scop dacă trezesc în elevii lor o nemărginită dragoste față de Biserica strămoșească ortodoxă română, a cărei însemnătate o scoate la iveală prin dovezi istorice. Învățătorii și-au făcut notițe despre mijloacele pentru dezvoltarea sentimentelor religios-morale, notându-și mai ales instructiva expunere făcută asupra obiectului din partea comisarului consistorial. La urmă se constată că pe baza discuțiilor mai mult teoretice din timpul ședinței ar fi foarte instructiv a se preda în mod practic un obiect de această natură, astfel la conferință preotul Ioan Duma propune ca cel puțin pe anul viitor să se însărcineze unul dintre învățători cu elaborarea și predarea unei prelegeri practice, iar conferința decide: că învățătorul Zaharie Frandeș se însărcinează a dezvolta în conferința anului proxim tema practică: „Viața și faptele arhiereului Sava Brancovici ca tip de bărbat religios-moral și model de ortodox ". Fiind timpul înaintat, ședința se încheie, anunțându-se ședința proximă pentru următoarea zi, la ora 8.
În Ședința III președinte a fost dr. Elie Cristea, comisar consistorial, iar notar a fost învățătorul Dumitru Moisin. Ședința se deschide la ora 8. Se pune la ordinea zilei tema „Pre lângă cari iese din circulară ", cu a cărei prelucrare și expunere în plenul conferinței comisarul consistorial a însărcinat pe învățătorul Ioan Cosariu din Ibănești. Acesta își citește lucrarea sa, compusă cu multă atenție și cunoștință de cauză, expunând părerile sale pe care și le-a câștigat atât din pregătirea sa teoretică, cât și din experiențele sale de învățător practic. La urmă face următoarea propunere: „Considerînd că învățătorilor noștri de la sate nu le stau la dispoziție toate izvoarele necesare pentru a se dumiri pe deplin asupra chestiunii remunerațiunilor în școală, să se recerce Venerabilul Consistoriu a însărcina pe unul dintre bărbații de școală a expune în un tratat special vederile pedagogilor mai valoroși asupra acestei întrebări ". Terminând învățătorul I. Cosariu, începe o discuție mai lungă asupra acestui obiect la care au luat parte 3 învățători, susținând propunerea lui Cosariu. La urmă ia cuvântul comisarul consistorial și notifică conferinței că este gata a satisface dorinței generale întrucât tocmai s-a pregătit a prezenta în ședință un tratat al său „asupra remunerațiunilor și pedepselor în școală ", care cuprinde părerile multor pedagogi eminenți și mai noi asupra acestei chestiuni. Comisarul consistorial citește apoi tratatul său, întregindu-l prin aplicări adecvate și lungi, așa încât fiecare l-a putut înțelege, câștigându-și folositoare cunoștințe. În fine, își exprimă complezența mulțumit și pentru amănunțita expunere a acestui obiect și își exprimă dorința de a se face accesibil acel tratat pentru toți învățătorii. Fiind toți obosiți și exprimându-și dorința a termina ședințele înainte de înserare, se suspendă pe 15 minute.
Redeschizându-se ședința, se citește lucrarea învățătorului Elie Sulariu asupra planului de învățământ. Conferința constată că învățătorul E. Sulariu a expus unele directive principiale de luat în considerare la elaborarea unui plan de învățământ, apare apoi părerea că este nevoie să se instituie o comisie de specialiști, care să fie însărcinată cu amănunțita studiere a reformării planului de învățământ. Fiind obiectele epuizate, comisarul consistorial ține un „avântat" discurs, prin care însuflețind cu argumente alese corpul învățătoresc pentru cariera lor, le pune la inimă conștiința de împlinire a datorințelor lor, considerându-se nu ca niște slujbași ordinari, ci ca niște apostoli, ca niște lucrători la înaintarea culturală a poporului român. În fine, ia cuvântul învățătorul Dumitru Moisin și constatând că din bunele povețe și specialele îndrumări date de comisarul președinte toți învățătorii au profitat foarte mult, mulțumește comisarului pentru înțeleaptă conducere a conferinței. Cu acestea, între aclamările tuturor se declară conferința de încheiată.
Se cuvine să amintim și de o dare de seamă asupra conferinței învățătorești din Jabenița-Reghin, elaborată de dr. Elie Miron Cristea, comisar consistorial, elaborată la Sibiu, la data de 1 septembrie 1898. Aici el prezintă detailat modul în care s-a desfășurat conferința, discuțiile care au avut loc, perspectivele, absolut tot ce a ținut de acea conferință. Referindu-ne la cuvântarea lui Elie Miron Cristea, ținută la Conferința Învățătorească din Jabenița-Reghin, putem spune că aceasta este una într-adevăr memorabilă.
În concluzie, putem spune că toate aceste conferințe - precum și cea de la Jabenița - erau extrem de folositoare, își atingeau obiectivele propuse, erau un prilej potrivit de întâlnire și comunicare între învățători.
