S-a născut la 26 ianuarie 1884, într-o familie modestă, de ţărani, din judeţul Botoşani. A urmat cursurile Şcolii de Infanterie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1908. Cunoaşte focul războiului, încă din 1914, participând la luptele celui de al II-lea Război Balcanic, după terminarea căruia urmează cursurile Şcolii Superioare de Război.
Intrarea României în Primul Război Mondial îl găseşte la comanda unei companii în Dobrogea. Ia parte la luptele din Dobrogea, în zona localităţilor Parachia, Calaici, Mulciora, Porheli şi Muratan. Se distinge în luptele pentru apărarea Bucureştiului şi pe timpul retragerii în Moldova, la Urziceni, Glodeanu Sărat şi Pogoanele.
Pentru faptele sale este decorat cu Ordinul „Steaua României în grad de Cavaler", cu panglică de Virtute Militară. A luat parte şi la Bătălia de la Mărăşeşti, în calitate de comandant de batalion. Pentru faptele sale de vitejie, primeşte Ordinul „Coroana României", clasa ofiţer, cu panglică de Virtute Militară, iar din 1918 este numit în Statul Major al Diviziei 1 Vânători de Munte, deşi nu terminase cursurile Şcolii Superioare de Război.
După încheierea luptelor din Ungaria, împotriva Republicii Sfaturilor, a absolvit cursurile Şcolii Superioare de Război, al doilea din promoţia sa. Îndeplineşte funcţii de comandă în mai multe unităţi militare, până în 1932, când este numit şef al Biroului 6 transport al Marelui Stat Major. În 1935 este înaintat la gradul de general de brigadă, iar în 1940 la gradul de general de divizie.
Începutul celui de-Al Doilea Război Mondial îl găseşte la comanda Corpului Vânătorilor de Munte cu care participă alături de trupele germane, la eliberarea Bucovinei. Pentru modul în care a acţionat, este decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul" clasa a III-a şi cu Ordinul german „Crucea de Fier" clasa a II-a şi I. Participă, apoi, la luptele din Crimeea şi la cucerirea Sevastopolului.
Pentru faptele de arme din timpul companiei din Crimeea, este decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul", clasa a II-a, cu Crucea Germană de Aur. În continuare nu mai participă direct la lupte, rămâne încartiruit în Crimeea şi se ocupă de organizarea hrănirii a peste 2.000 de săraci din Simferopol.
La 1 august, în ajunul declanşării operaţiunii Iaşi-Chişinău, este numit la comanda Armatei a IV-a, care, în 20 august 1944, a dorit să se retragă pe aliniamentul Adjud-Focşani-Nămoloasa-Galaţi, motiv pentru care intră în conflict cu Mareşalul Ion Antonescu şi este înlocuit la comanda Armatei a 4-a cu generalul Ilie Şteflea.
Se reîntoarce la comanda unui corp al armatei, iar din 4 septembrie preia comanda noii Armate a 4-a, cu care luptă în Transilvania. Militari comandaţi de bravul general, sunt cei care, la 25 octombrie 1944, au eliberat oraşul Carei - ultima localitate românească din cele cedate prin odiosul Diktat de la Viena.
Merită să readuc în memoria cititorilor un scurt fragment al Ordinului de zi, dat de luptătorul pentru neam şi ţară, cu ocazia eliberării oraşului Carei:
„La dezrobirea Ardealului, rupt din trupul ţării, aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru. Cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz de neînfrânt în faţa duşmanului. Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost gonit din Ardealul scump şi de pe teritoriul patriei. Peste veacuri veţi fi slăviţi. Pe cei căzuţi la datorie îi vor pomeni urmaşii, iar numele lor va fi scris în cartea de aur a patriei, a neamului".
Despre moartea şi dispariţia generalului Avramescu s-au scris şi se vor scrie încă multe. Rămâne, însă, pentru multă vreme o enigmă.
Este de reţinut că la 2 martie 1945, a fost convocat, de Comandamentul Armatei a 40-a sovietice, de urgenţă, generalul Jancenko, pentru a prezenta un raport. După prezentarea raportului i se comunică faptul că trebuie să se prezinte de urgenţă la Bucureşti, pentru a primi o funcţie politică. Având în vedere înţelegerile avute cu Regele, Gheorghe Avramescu nu bănuieşte nimic şi acceptă deplasarea la Bucureşti. Odată urcat în maşină, flancat de doi ofiţeri NKVD şi un general NKVD, în faţă lângă şofer, intră în bănuieli. La intrarea în comandamentul sovietic a fost dezarmat, practic el predându-şi pistolul. Totuşi, a mai rămas cu un mic revolver „Brawning", strâns la brâu, de care nu se despărţea niciodată, dar pe care nu-l putea folosi, fiind între cei doi ofiţeri. S-a ivit ocazia când au fost atacaţi de un avion german. În confuzia creată de atacul avionului german, Avramescu reuşeşte să iasă din maşină şi are un schimb de focuri cu ofiţerii NKVD, ocazie cu care şi el este împuşcat. După o oră, ofiţerilor din delegaţia română li se comunică faptul că Avramescu şi generalul rus Filip Federovici Jancenko au plecat la punctul de comandă al Frontului 2 Ucraina, chemaţi de mareşalul Malinovski. La comanda Armatei a 4-a a rămas generalul Nicolae Dăscălescu, care a făcut mai multe intervenţii pe lângă sovietici, pentru a afla de soarta lui Avramescu. Generalul sovietic Jamenko l-a sfătuit să se adreseze Ministerului Apărării sau Statului Major Român. Soarta generalului Avramescu a fost pecetluită de foarte multe controverse ce circulau la adresa sa şi a familiei sale. Cert este că, la 3 martie 2018, sunt 73 de ani de când eminentul luptător pentru neam şi ţară a dispărut, în epopeea din localitatea Iasbereny în Ungaria.
Ca urmare a solicitării generalului Gheorghe Cetină, din februarie 1963, pe lângă Ministerul Justiţiei, de a se adresa Tribunalului Suprem al URSS, pentru obţinerea datelor în legătură cu „dispariţia" generalului Gheorghe Avramescu, Crucea Roşie a URSS, în 1963, a dat următorul răspuns: „Generalul de armată Gheorghe Avramescu, născut în anul 1884, a decedat, la 3 martie 1945, în apropiere de oraşul Iasbereny, în urma unui bombardament al aviaţiei germane. El a fost înmormântat la Soshalom - un cartier al oraşului Budapesta."
Cu aceeaşi ocazie s-a comunicat că Felicia Sturdza (fiica generalului) „s-a sinucis la 6 martie 1945", fără a se cunoaşte unde a fost înmormântată. În toamna anului 2000, osemintele generalului au fost aduse în ţară şi reînhumate în Cimitirul Eroilor din Cluj-Napoca, în cadrul unei impresionante ceremonii militare. Prin comanda Armatei a 4-a în frunte cu un alt brav general a comandat această mare unitate de elită a Armatei Române - gene-ralul Paul Chelar -, a ridicat o statuie cu bustul generalului Avramescu în faţa comandamentului.
Sunt mândru că sunt cel în prezenţa căruia a fost pus pe soclu bustul generalului. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar generaţiile viitoare să-i urmeze pilda.
Foto: Generalul - Gheorghe Avramescu, Bustul generalului din faţa comandamentului D. 4 I „Gemina" Cluj-Napoca
