A încetat din viaţă Duca Ioan (10 august 1942 - 5 martie 2018), fost angajat, timp de aproape 40 de ani, al Casei Municipale de Cultură „Mihai Eminescu" din Târnăveni.
Aproape că „s-a confundat" cu această instituţie, pe care a iubit-o nespus şi în care a petrecut cei mai frumoşi ani, deşi, pentru puţin timp, fusese înainte şi tâmplar şi învăţător suplinitor şi educator şi casier.
Serviciul de la Casa de Cultură a fost pentru acesta o bucurie, venind nu de puţine ori şi în afara programului. Verifica dacă sunt închise ferestrele, dacă sunt stinse becurile peste tot etc. Îi plăcea mirosul scenei, al foaierului, al cabinelor, al sălilor de expoziţii etc. Avea chemare pentru această profesie de administrator de Casă de Cultură, pe care a practicat-o la modul exemplar, punând mult suflet. A avut, în ani, zeci de colegi care l-au preţuit, „rezistând" şi sub nouă directori.
A făcut de toate la Casa de Cultură, când a trebuit, de la administraţie şi, uneori, muncă de salahor, la cultură propriu-zisă. Referitor la aceasta din urmă, menţionez doar un aspect, şi anume acela că a jucat în peste 10 piese de teatru („Ciuta", „Conu Leonida faţă cu reacţiunea", „Tache, Yanke şi Cadâr" etc.), uneori având mici replici chiar şi în piese de teatru ale secţiei maghiare, ce activa pe lângă instituţie. Au rămas peste ani, de pomină, replici date involuntar, cu umoru-i caracteristic. În piesa „Conu Leonida…", având rolul omului de serviciu, intră în cameră cu un braţ de lemne, spunând: „Coane Leonida… ţi-ai belit găseaua", în loc să spună „Coane Leonida, ţi-ai găsit beleaua". Desigur, totul spre deliciul publicului spectator, care l-a privit mereu cu simpatie. Şi al târnăvenilor, în general.
Dl Duca Ioan a organizat, de asemenea, în ani, cu Casa de Cultură din Târnăveni, zeci de spectacole de muzică populară, varietăţi, teatru, în oraşele şi satele din jur, având, pentru umorul lui recunoscut şi capacitatea de a spune cu foarte mult haz bancuri, în cadrul spectacolelor, chiar momente personale de umor, foarte mult apreciate de public. Ca să nu mai spun că de multe ori a fost şi prezentatorul spectacolelor. Cine a fost, de asemenea, pentru zeci de generaţii de copii de la grădiniţele oraşului, Moş Crăciun, deghizat cu toate cele? Acelaşi domn Duca.
Felul său deschis, lipsit de sofisme, însă cu foarte mult bun simţ, a făcut să fie repede îndrăgit şi de mari actori, de nivel naţional, care, venind la Târnăveni cu spectacole diverse, nu s-au putut abţine, după spectacole, să nu-i treacă şi pragul casei sale. Amintesc câteva nume: Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Draga Olteanu Matei etc.
Am fost colegi aproape 6 ani în instituţia de cultură amintită, timp în care m-am bucurat din plin de omul deschis, plin de umor, dar şi de caracterul lui deosebit, unde cuvântul dat era întotdeauna onorat, unde punctualitatea era punctualitate, iar respectul era respect. I-am fost prieten şi mi-a fost prieten, acesta fiind plin de generozitate şi altruism. În anul 2006 l-am sărbătorit pentru ieşirea la pensie, cu regretul că instituţia de cultură târnăveneană pierde un om de nădejde, iar eu un coleg de serviciu de excepţie.
Acum, cu regret, la despărţirea definitivă, întâmplată după o lungă suferinţă, nu pot să spun decât Drum bun, prietene Ionel, şi fie-ţi drumul plin de lumină!
